7. Bucuresti, Soseaua Salaj, 1968
Unul dintre cele mai teribile cazuri de poltergeist s-a petrecut in Bucuresti, in anul 1968. Pe vremea aceea, in Soseaua Salaj la nr. 244 se aflau doua cladiri cu o arhitectura simetrica, banale, specifice periferiei capitalei. Dupa Revolutie, in acest loc a functionat un mic atelier auto al carui patron, Nicu Potop, a fost unul dintre protagonistii intamplarilor bizare din urma cu mai bine de patru decenii. La ora actuala mai exista putin martori ai evenimentelor de atunci. Intre 28 septembrie si 15 noiembrie 1968 organele de ancheta ale Militiei si membrii Cercului de Psihologie Medicala au consemnat un fenomen de poltergeist. Casa din partea stanga era ocupata de familia Gheorghe si Maria Chivu, care locuiau impreuna cu fiul lor, Ion si nora, Stefania. La randul lor, acestia doi aveau un baiat pe nume Laurentiu. In cealalta casa stateau niste rude apropiate: Maria Potop si fiica ei Caliope Manole, dar si mai multi nepoti. In seara zilei de 28 septembrie locatarii imobilului din stanga au auzit niste bubuituri specifice caderii unor pietre, ca si cum acestea ar fi fost aruncate de cineva in curtea lor. La un moment dat, un geam de la fereastra s-a facut tandari si, alarmati, oamenii au iesit in curte ca sa vada ce se intampla. Strada, curtile vecine, imprejurimile, erau pustii la acea ora si, oricat au incercat sa gaseasca pe cineva care ar fi putut provoca zgomotele, nu au reusit. Doua zile la rand, cam la aceeasi ora, fenomenul s-a repetat. De data asta au fost sparte mai multe geamuri.
„Totul incepea cu un zgomot de pietre aruncate, iar apoi se spargeau geamurile, asa, ca din senin”, si-a amintit, dupa ani de zile, Nicu Potop, fiul Mariei.
De fiecare data, locatarii cautau zadarnic sa gaseasca autorii, ajutati si de vecini. Nimeni nu intelegea nimic. Nu exista nici cel mai mic indiciu al prezentei vreunui intrus in acea zona. Pietrele erau rotunde si foarte albe asemanatoare cu cele care pot fi gasite pe marginea raurilor. In perioada aceea, la actuala sosea a Salajului din sectorul 5 al capitalei se faceau niste lucrari de instalare a unei conducte colectoare magistrale. Mormanele de pamant, in urma sapaturilor, depaseau un stat de om, insa nicaieri nu puteau fi vazute astfel de pietre. Lucrurile nu s-au linistit nici dupa doua zile. Pe 1 octombrie, dintr-un motiv oarecare, locatarii au fost plecati de acasa, iar la intoarcere au constatat ca alte geamuri exterioare ale locuintei lor au fost sparte, dar si unul interior, dintre doua camere. Ca sa-si protejeze, cat de cat, casa, oamenii au montat cateva placaje de PFL in locul geamurilor sparte. Fenomenul a continuat si pe 4 octombrie, cand pietrele venite de niciunde au spart un tablou, o vaza si toate geamurile care mai ramasesera intregi de la usile interioare. De data asta, chiar ca nu mai era de glumit! Asa ca, locatarii, disperati, au cerut ajutorul Militiei. La fata locului au sosit si organe ale procuraturii, dar si experti in balistica. Acestia nu si-au putut explica sub nicio forma traiectoria pietrelor. Printre vecini se instalase groaza, iar vestea celor petrecute s-a dus din vorba in vorba. Teroarea se instalase.