6. Regina vs. Dudley & Stephens
In 1884, yachtul englez Mignonette pleca din portul Southampton spre Sydney avand la bord un echipaj format din patru persoane: capitanul Tom Dudley, marinarii Edwin Stephens, Edmund Brooks si Richard Parker. Acesta din urma era la prima lui calatorie pe mare, avea 17 ani, era orfan, fara rude apropiate si indeplinea functia de “cabin boy” (nu stiu care e varianta corect in romana a acestui termen).
In apropiere de Capul Bunei Sperante, in 5 iulie, o furtuna scufunda yachtul, iar cei patru se salveaza cu ajutorul unei barci. Nu reusesc sa isi ia prea multa mancare sau apa cu ei, asa ca urmatoarele 18 zile le petrec rabdand foame si ajungand sa isi bea propria urina. Disperat, tanarul Parker nu tine cont de sfaturile celorlalti, bea apa de mare si se imbolnaveste.
In incercarea disperata de a se salva, Tom Dudley le propune celorlalti sa se traga la sorti care dintre ei sa moara pentru ca ceilalti sa-l manance si astfel sa supravietuiasca pana vor fi gasiti de un alt vas. Edmund Brooks refuza, desi nu se stie daca din teama de a nu iesi la sorti sau pentru ca nu i s-a parut moral acest lucru.
Vazand ca Parker se simte din ce in ce mai rau si avand certitudinea ca acesta nu va mai trai mult, in 23 sau 24 iulie, Dudley discuta cu Stephens si vine cu o noua propunere: sa fie Parker cel omorat si mancat. In afara faptului ca tanarul de 17 ani era bolnav, argumentul lui Dudley consta si in faptul ca restul echipajului aveau neveste si familii la care sa se intoarca, iar Parker nu. Zis si facut.
In timp ce Stephens ii imobilizeaza picioarele tanarului, Dudley spune o rugaciune si infige briceagul in vena jugulara a acestuia, omorandu-l. Mai apoi, cei trei se hranesc cu corpul lui Parker si ii beau sangele, Dudley si Brooks consumand cel mai mult, iar Stephens cel mai putin. Ei supravietuiesc astfel pana in 6 septembrie, cand sunt salvati de vasul german Moctezuma si adusi inapoi in Europa.
Ce se intampla de aici incolo necesita prea mult timp si detalii juridice, asa ca scurtez povestea: desi Dudley si Stephens cred cu tarie ca sunt nevinovati si faptele lor intra sub protectia Legii Marii, toti trei sunt adusi in fata completului de judecata sub acuzatia de crima. Mai apoi, Brooks este citat ca martor impotriva celorlati doi, desi se hranise si el cu carnea si sangele lui Parker. Trebuie precizat ca, pe tot parcursul procesului, publicul si presa au fost vadit de partea acuzatilor.
