6. Relativitatea speciala
Ideea de plecare a acestei teorii este ca viteza este relativa, depinzand de miscarea observatorului, cel raportat la care este stabilita. De pilda, pentru un observator aflat intr-o gara, un tren care se apropie de statie are o anumita viteza de deplasare, care se modifica in timp, dar relativ la pasagerii sai, trenul pare a sta pe loc. De asemenea, Pamantul pare a sta pe loc pentru noi toti, dar daca am trai pe Luna am avea o cu totul alta impresie. In prima sa teorie majora, Einstein postuleaza ca lumina se deplaseaza la viteza constanta, indiferent de starea de miscare si viteza observatorului care incearca sa determine valoarea cu care lumina, deci undele electromagnetice, calatoreste prin diverse medii. Indiferent cat de repede se misca un observator, in orice situatie lumina se va misca fata de el cu o viteza de aproximativ 300000 de km/s (in vid sau aer, si cu valori mai mici prin alte medii). Viteza luminii in vid este si viteza maxima cu care un corp se poate deplasa, o limita superioara a vitezelor posibil de atins, stabilita de paradigma einsteiniana.
