9. Teorema fundamentala a calculului integral
Teorema fundamentala a calculului integral specifica relatia dintre cele doua operatii de baza ale calculului integral, derivarea si integrarea. Prima parte a teoremei, numita uneori prima teorema fundamentala a calculului integral, arata ca o integrala nedefinita poate fi inversata prin derivare. Partea a doua, uneori numita a doua teorema fundamentala a calculului integral, permite calcularea integralei definite a unei functii folosind oricare din infinit de multele primitive ale acesteia. Aceasta parte din teorema simplifica calculul integralelor definite. Prima formulare si demonstratie publicata a unei versiuni restranse a acestei teoreme a fost data de James Gregory (1638-1675). Isaac Newton (1643–1727) si Gottfried Leibniz (1646–1716) au dezvoltat independent unul de altul forma finala a teoremei.
