9. Extinctia megafaunei
O echipa de oameni de stiinta din Australia a ajuns la concluzia ca vanatoarea a fost cauza principala care a dus la extinctia megafaunei acum 40.000 de ani.
Noul studiu reliefeaza faptul ca nu schimbarile climatice au dus la disparitia uimitoarei megafaune din care faceau parte cangurii de 300 de kilograme, pasarile de doua ori mai mare decat un emu si leii marsupiali de marimea leoparzilor. Specialistii de la Universitatea Macquarie din Sydney au ajuns la aceasta concluzie dupa ce au studiat fungii (ciupercile) gasiti in fecalele marilor ierbivore. Ei au examinat probe de sedimente dintr-o mlastina fosilizata din Queensland, care dateaza de acum 130.000 de ani. Prezenta fungilor, au constatat paleontologii, era asociata intotdeauna si cu existenta excrementelor fosilizate. In urma cercetarii, s-a constatat ca starea megafaunei a fost stabila pana acum aproximativ 40.000 de ani. Observatiile au scos la iveala faptul ca, pana in momentul extinctiei lor, animalele rezistasera deja la doua valuri de schimbari climatice. Totodata analizele realizate pe fungi nu au furnizat informatii care sa indice vreo modificare climatica nefireasca. Din acest motiv, oamenii de stiinta au concluzionat ca oamenii nou-veniti au vanat animalele pana au determinat extinctia megafaunei. In lipsa animalelor, pasunatul redus a provocat o crestere a biomasei combustibile, facand sa creasca si intensitatea incendiilor, care au distrus padurile umede tropicale si au favorizat extinderea padurilor de eucalipti. Concluziile studiului sunt insa respinse de alti specialisti, care considera ca datele obtinute prin analiza sedimentelor sunt interesante, dar ca pot exista si alte interpretari ale acestor informatii.
