2. Carol I
Majestatea Sa Carol I, rege al Romaniei, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele Romaniei, care a condus Principatele Romane si, apoi Romania, dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Romane, iar intre 1879 si 1914 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii. In cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor romanesti), Carol I a obtinut independenta tarii, careia i-a si crescut imens prestigiul, a redresat economia si a pus bazele unei dinastii. A construit in muntii Carpati castelul Peles, care a ramas si acum una dintre cele mai vizitate atractii turistice ale tarii. Dupa razboiul ruso-turc (1877-1878), Romania a castigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda, care sa lege noua provincie de restul tarii.
