8. Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; nascut la 20 martie 1820, Barlad, Moldova, astazi in Romania si decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. A participat activ la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova si la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari romane. Devenit domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea unirii Moldovei si Tarii Romanesti de catre Puterea suzerana si Puterile Garante si apoi pentru desavarsirea unirii Principatelor Romane pe calea infaptuirii unitatii constitutionale si administrative, care s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania si formand statul roman modern, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern. Cuza a fost obligat sa abdice in anul 1866 de catre o larga coalitie a partidelor vremii, denumita si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. Asemenea multora din elita romaneasca din vremea sa familia lui Cuza avea si radacini grecesti.
