Marele inventator Nikola Tesla suferea de ceea ce el numea o afectiune aparte. In copilarie, Tesla era torturat de luminile puternice si de imagini ale unor scene rememorate care ii apareau brusc in minte fara nici un fel de avertisment si cu o intensitate orbitoare. Un singur cuvant rostit se putea transforma brusc in imaginea vie a unei persoane sau a unui obiect.
Aceste imagini erau atat de reale, incat Tesla se gasea in incapacitatea de a distinge daca ceea ce vedea este tangibil sau nu, o confuzie care i-a creat un mare disconfort si o mare anxietate. In cele din urma a reusit sa scape de acest cosmar prin exercitiu mental si o vointa puternica.
In anii 20, psihologii rusi au inceput sa studieze cazul unui jurnalist numit Solomon Sereseveski, in incercarea de a descoperi secretul memoriei sale aproape perfecte. Talentul neobisnuit al lui Sereseveski aducea insa si niste probleme. Cuvintele folosite in timpul unei conversatii, precum si gandurile si amintirile intamplatoare, puteau sa dea nastere unor adevarate furtuni sinergice de impresii senzoriale, care cuprindeau toata gama de simturi.
Nu pot sa nu vad culori atunci cand aud sunete, isi amintea el. Daca o persoana spune ceva, eu vad acel cuvant. Daca o persoana intervine in acea discutie, vad pete. In timp ce discuta cu marele psiholog rus Vigotki, Sereseverski a remarcat ce voce galbena aveti! Lui ii placea si mai mult vocea regizorului de film Eisenstein. Atunci cand ii ascultam vocea, era ca si cand flacarile unei torte mari se indreptau chiar spre mine. Eram atat de incantat de vocea sa, incat foarte repede nu mai intelegeam ce-mi spune.
Odata, Sereseveski s-a apropiat de o taraba unei vanzatoare si a intrebat-o ce fel de inghetata are. Aceasta i-a raspuns Tutti-frutti.
Dar mi-a raspuns pe un asemenea ton, isi amintea el, incat am vazut revarsandu-se din gura ei o gramada mare de carbuni si pietre negre, si dupa aceea nu am mai fost in stare sa ma adun si sa-i cer o inghetata. Tesla si Sereseveski nu aveau halucinatii in adevaratul sens al cuvantului. Subconstientul lor reactiona la lumea exterioara in mod neobisnuit. Lor le lipsea insa capacitatea pe care o au majoritatea oamenilor, aceea de a intrerupe fluxul de imagini ori de cate ori este necesar.
Desi ii crea mari probleme, intensitatea fluxului de imagini, in cazul lui Tesla, parea sa-i stimuleze geniul.
Printre nenumaratele sale talente, Tesla poseda si remarcabila capacitate de a vizualiza inventiile pana in cele mai mici detalii, inainte sa le puna pe hartie. Obisnuia sa construiasca mental fiecare mecanism in parte, dupa care il testa tot in imaginatie. Atat de corecte erau schitele sale mentale, incat putea sa-si dea seama dintr-o ochire ce probleme are masinaria. Pentru mine nu are absolut nici un fel de importanta daca incerc turbina in minte, sau o testez in atelier, scria el. Pot sa-mi dau seama daca nu este echilibrata cum trebuie. Nu este nici o diferenta intre teste, pentru ca rezultatele au fost aceleasi, spunea Tesla.
Sereseveski isi folosea si el, de asemenea, fluxul de imagini pentru a atinge adevarate nivele de performanta in ceea ce priveste memoria.
Cand a murit, in 1950, el devenise cunoscut in intreaga lume ca omul care isi aduce aminte tot. Memoria sa era perfecta. Odata, psihologul Luria i-a dat o lista lunga cu o serie de silabe. Pentru ca lista era atat de lunga si silabele nu aveau nici o logica si erau similare ca forma, trucurile obisnuite de memorare nu functionau. Sereseveski nu numai ca a memorat lista foarte usor, dar, atunci cand Luria i-a pus o intrebare surpriza opt ani mai tarziu, el a redat intreaga lista cu silabe fara nici o greseala, in ordine perfecta si corespunzator asezarii lor in coloana.
Sereseveski a explicat trucul pe care-l folosea pentru a memora. El folosea furtunile sinergice care ii activau memoria.. El spunea ca memoreaza cuvinte nu numai prin imagini vizuale mentale, dar si prin gustul si greutatea lor si printr-o gama larga de sentimente. De exemplu, cand a citit prima data lista de silabe fara sens, Sereseveski si-a imaginat dintr-o data ca este in padure.O linie subtire, de culoare galbena a aparut in stanga lui. Se referea la faptul ca toate consoanele din serii erau cuplate cu litera a, a explicat el mai tarziu. Apoi buline, pete, umbre, increngaturi, toate de culori, greutati si grosimi diferite, au inceput sa apara rapid de-a lungul liniei. Acestea reprezentau consoanele m, v, n.
Memoria incredibila avea insa si un pret. Ii era imposibil sa uite ceva. Iar acest lucru ii crea probleme neasteptate. Daca, de exemplu, incerca sa memoreze liste pe care le vedea scrise pe o tabla. Memoria sa le putea incurca cu alte liste pe care le mai vazuse pe aceeasi tabla, in trecut. El ducea o lupta permanenta cu unele amintiri pe care incerca sa le opreasca, pentru a face loc altora noi.
De asemenea avea dificultati in ceea ce priveste chipurile oamenilor. Cand incerca sa-si aminteasca un chip, mintea sa se juca cu imagini ale fetei in fiecare detaliu, din toate perspectivele, sub orice unghi de lumina si cu fiecare nuanta expresiva diferita afisata vreodata. In toata aceasta confuzie, rareori isi dadea seama al cui era chipul ce i-a venit in minte.
Sursa: efemeride.ro