In 1965 se scufunda comuna argeseana Arefu, in spatele acestei povesti incredibile stand marturiile celor care au vazut cu ochii lor si care spun ca si in ziua de azi crucile ies din apa.
Legendele locale vorbesc de oameni ce-au pierit sub ape si cruci de cimitir ce ies, din cand in cand, la suprafata. Martorii acelor vremuri stiu exact ce ascunde lacul in adancurile sale.
Tragica legenda a oamenilor de la Cumpana, care au refuzat sa-si abandoneze casele si au preferat sa moara in odaile lor, sub puhoaiele de apa, la inundarea cotrolata a zonei ce avea sa devina lacul Vidraru, depaste, la nivel de scenariu, dramaticul sfarsit al Titaticului. Dincolo de folclorul tesut pe marginea unui moment consemnat in istorie, acela al umplerii giganticei acumulari de apa, sta adevarata povestea a unei comunitati dezvoltate tocmai pe fondul realizarii constructiei ce avea s-o condamne la disparitie. O poveste spusa, pentru Adevarul, chiar de martorii acelor vremuri.
“Cu mult inainte de a se gandi si de a porni constructia hidrocentralei si a lacului Vidraru, exista, in amonte de ceea ce reprezinta astazi barajul, o zona neimpadurita, cu ocoale, cabane forestiere si turistice si cateva locuinte ale celor care desfasurau acele activitati, precum si cateva constructii mai impunatoare ale unor familii instarite – precum fosta vila a Bratienilor (deja o ruina la momentul umplerii lacului), situata pe undeva prin dreptul actualei Cabane Cumpana. Pe langa aceste constructii, mai toate din lemn, au inceput sa functioneze si cateva chioscuri comerciale, care s-au inmultit ulterior, cand s-a dat startul lucrarilor la baraj, dupa constituirea santierelor, odata cu instalarea coloniilor muncitoresti care au lucrat la Tunelul pentru captarea in Lacul Vidraru a Topologului si la galeria de la Valea cu Pesti. In acea zona a comunei Arefu se dezvoltase un fel de enclava – pentru ca e impropriu spus sat – pe teritoriul careia gaseai, laolalta cu localnicii care isi incropisera mici gospodarii, si oameni care se ocupau de exploatari forestiere sau turism, comercianti, crescatori de animale, muncitori de pe santierele acumularii Vidraru”, povesteste Gheorghe Buzoiu, fost viceprimar al comunei Arefu intre 2012 si 2014, care, pe vremea cand era flacau, colinda fosta asezare pitoreasca de sub apele Vidrarului.
Din fosta enclava a comunei Arefu n-au mai ramas decat legende ale lumii de sub ape si cateva marturii graitoare, ancorate in realitate, ale oamenilor care stiu ce-a fost, aici, atunci.
