O noua descoperire arheologica din 1969 de la Facai-Craiova, efectuata de Octavian V. Toropu si Onoriu N, Stoica, vine sa ne convinga de existenta neintrerupta a practicii funerare a pietricelelor in Oltenia, dovada a vietuirii permanente a populatiei autohtone care o pastreaza de la traco-geto-daci pana astazi.
La punctul „Cimitir” de la Facai s-au gasit doua oale de pamant, datate din secolele XIV-XV, tip borcan (fara manusa), la o adancime de 0,50 m, inalte de 0,16 m, la o distanta una de alta de 1,90 m, ingropate cu grija, fara ca vasele respective sa mai fi fost folosite inainte. Oalele erau acoperite cu cate o piatra de marime mijlocie. Piatra de pe gura unei oale era alba, iar cea de pe gura celeilalte era neagra. Pana la o adancime de circa 0,11 m, incepand de la gura, oalele contineau pamant. Sub pamant se aflau 24 de pietricele de rau. In prima oala, acoperita cu piatra alba, se aflau 16 pietricele albe, 7 galbui – maroniu si 1 neagra. Compozitia pietricelelor: 18 de silex, 2 din sisturi cristaline bogate in cuart, 4 din roci vulcanice, iar piatra de pe gura era din silex.
In prima oala, sub cele 24 de pietricele se aflau depuse 8 oscioare provenite de la doua membre posterioare ale unei broaste din specia Bufo, retezate cu grija spre extremitati. Oala a doua avea piatra de pe gura neagra si continea tot 24 de pietricele; 22 albe, una galbui – maronie si una neagra. Compozitia : 20 din silex, 4 din roci vulcanice, ca si cea de pe gura oalei. Dedesubtul acestora s-au gasit alte doua pietricele care difera ca roca de celelalte, provenind dintr-o roca friabila continand multa mica. Ele erau sparte, poate intentionat, dupa afirmatiile lui Octavian V. Toropu. Cele doua vase, cu continutul lor, au fost depuse de cei doi arheologi in Muzeul Olteniei din Craiova, unde se afla si in prezent. Cele doua vase, continand pietricele si provenind dintr-o necropola, dovedesc ca practica funerara a asezarii pietricelelor exista in trecut in Oltenia si in acest fel.
Care va fi fost scopul si intelesul acestei practici funerare in trecut este greu sa precizam. In prezent, substratul ei s-a pierdut, ramanand o simpla practica magica, explicata-cu formula, „asa trebuie facut, sa nu se faca mortul strigoi”. Din fericire, avem doua informatii literare pastrate din antichitate, care ne duc la dezlegarea intelegerii acestei practici funerare.
Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.) ne spune urmatoarele :
„Desertaciunea omeneasca, mestera sa se insele pe ea insesi, socoteste in felul tracilor, care pun in urna pietre de culori diferite, dupa cum o zi este buna sau rea, iar in ziua mortii le numara si astfel il judeca pe fiecare”.
Acest obicei folosit de traci se pare. ca exista si la sciti, cum il aflam consemnat de Phylarchos (istoric din sec. III i.Hr.) : „scitii, inainte de a se culca, isi aduc tolba si, daca s-a intamplat ca au petrecut ziua aceea fara suparari , arunca in tolba o pietricica alba, iar daca au avut necazuri, una neagra. Cand cineva moare, i se ia tolba si i se numara pietricelele. Daca inlauntru gasesc mai multe pietricele albe, il socotesc fericit pe raposat. De aici proverbul celor care spun ca ziua buna ne vine din tolba. Si Menandru afirma ca in Leucodia ziua buna se numeste zi alba”.
Informatiile celor doua documente literare din antichitate, coroborate si cu descoperirile arheologice din Oltenia amintite, se oglindesc clar in folosirea pietricelelor din ritualul funerar din Oltenia, si ele ne duc la lumea traco-dacilor.
Practica folosirii banilor la inmormantare, cu banul legat de degetul defunctului, cu cei pusi in cosciug, in morminte sau aruncati la opriri, la raspantii si in ape curgatoare este mostenita de poporul roman din lumea greco-romana si ea aminteste de oboiul lui Charon pentru imaginara trecere cu barca a sufletelor mortilor peste apa fluviului Acheron din infern. La Ocnita – Cosota (Buridava dacica) s-au descoperit monede in trei morminte, ceea ce dovedeste ca si dacii practicau depunerea monedei in mormant inainte de cucerirea romana, ca o influenta a romanitatii spre Carpati. Cum a aratat D. Protase, practica obolului lui Charon n-a apartinut geto-dacilor.
Folosirea pietricelelor, albe, negre sau intermediare, asezate sub capataiul defunctului, aruncate peste cosciug sau asezate in, oale speciale in mormant, este legata de viata defunctului traita de el cu „zile albe”, zile „intermediare” sau „zile negre”. Ele constituie pentru defunct, din partea celor ramasi in viata un fel de „certificat” de inmormantare, un mesaj, am zice, de calificare a vietii lui traite pe pamant pentru „Marea Trecere” in nemurire.
Sursa: crestinortodox.ro
