Copiii crescuti intr-un mediu religios sunt expusi pericolelor, avand dificultati in a distinge fictiunea si realitatea.
- FICTIUNEA BATE REALITATEA: IISUS HRISTOS SI DUMNEZEU AU ORIGINI EXTRATERESTRE!
- TABLITELE DIN ELBA DEMASCA TOT CE S-A STIUT DESPRE BIBLIE! RELIGIILE, CAZUTE SUB MINCIUNA!
- TOP ZECE SECTE RELIGIOASE CARE AU SOCAT LUMEA! VIDEO
- TOP 10 RELIGII ALE LUMII SI MESAJELE ACESTORA! FOTO
Studiul publicat in jurnalul stiintific Cognitive Science a aratat ca acei copii ce nu au fost expusi la povesti religioase sunt mai capabili sa distinga faptul ca personajele din „povestile fantastice” sunt fictive decat copiii crescuti intr-un mediu religios.
In cadrul studiului, cercetatorii arata ca, in mod normal, copiii au o „sensibilitate la elementele implauzibile sau magice dintr-o naratiune” si pot stabili daca personajele din poveste sunt reale sau fictionale cu ajutorul referirii la elementele fantastice din cadrul povestii, cum ar fi „o panza invizibila” sau „o sabie care te protejeaza de pericol de fiecare data”.
Copiii crescuti in gospodarii in care naratiunile religioase sunt intalnite frecvent nu trateaza aceste povestiri cu acelasi scepticism. Autorii studiului credeau ca acesti copii „le vor percepe ca fiind similare povestilor pentru copii”, judecand „evenimentele descrise ca fiind implauzibile sau magice si concluzionand ca protagonistii acestor naratiuni sunt fictivi”.
Totusi, „aceasta predictie este falsa”, deoarece „datorita marturiilor adultilor” din gospodariile religioase, copiii „vor percepe protagonistii din aceste naratiuni ca fiind o persoana reala, chiar si in cazul in care naratiunea include evenimente imposibile”.
Cercetatorii au studiat 66 de copiii cu varste cuprinse intre 5 si 6 ani si le-au pus intrebari despre naratiuni — unele desprinse din povesti pentru copii, altele din Vechiul Testament — pentru a stabili daca ei credeau ca personajele sunt reale sau fictionale.
„Copiii expusi la religie, fie prin mersul la biserica sau prin educatia religioasa, judecau personajele ca fiind reale”, noteaza oamenii de stiinta.
„In schimb, copiii fara o astfel de expunere judecau personajele ca fiind fictionale”, scriu cercetatorii.
De asemenea, copiii expusi la religie judecau numeroase personaje din povesti fantastice (dar nu explicit religioase) ca fiind la randul lor reale, ceea ce sugereaza ca nu puteau sa diferentieze intre Tom Sawyer, un personaj inventat de Mark Twain, si o poveste despre viata lui George Washington.
Concluzia contrazice studiile precedente care sugerau ca copiii sunt „nascuti credinciosi”, avand o „credulitate naturala in ceea ce priveste fiintele extraordnare cu puteri supraomenesti”.
Cercetatorii arata ca acei copii crescuti in gospodarii laice reactionau la povestile religioase la fel ca la povestile fantastice, judecand protagonistii drept personaje fictive.
De asemenea, oamenii de stiinta au stabilit ca „invataturile religioase, mai ales expunerea la povesti miraculoase, ii predispune pe copii sa fie mai receptivi in general la lucrurile imposibile, acceptand ca imposibilul poate avea loc incalcand legaturile cauzale firesti”.
Sursa: descopera.ro
