Intotdeauna la inceputul unui drum avem de facut cel putin o alegere,daca nu mai multe. Fie trebuie sa ne schimbam profesia, fie ne specializam intr-un anumit domeniu, fie ne schimbam domiciliul, fie starea civila.
in aceste momente,decizia noastra este fundamentala, adica ea trebuie sa fie luata constoient,obiectiv, doar in avantajul nostru. Cand fac aceasta afirmatie ma refer la faptul ca nu trebuie sa tinem cont decat de ceea ce simtim noi, nu ceea ce ne-ar spune altii.
Ceilalti ne pot da sfaturi, dar nu pot alege in locul nostru
Momentul deciziei este important prin incarcatura energetica pe care o poarta. Fiecare zi are deschiderea ei sau blocajul ei. Exista zile bune, cum,de altfel, sunt si zile mai putin bune, dar noi suntem aceeasi,adica trebuie sa ne pastram echilibrul. Suntem pusi,uneori, in situatia de a ne hotara pe termen mediu sau lung si nu este bine sa evaluam situatia daca suntem tristi sau speriati.
Nu trebuie sa luam,de asemenea, hotarari daca suntem bolnavi,numai daca decizia respectiva ne ajuta sa ne imbunatatim situatia de sanatate. Un factor extrem de important il joaca aici comunicarea cu ceilalti. Este bine sa discutam, sa fim deschisi spre altii care ar dori sa ne ajute, dar nu trebuie sa respectam intocmai ce ni se spune, ci alegerea o facem doar noi, cunoscandu-ne limitele si posibilitatile proprii.
De aceea, parintii ar trebui sa comunice cu copiii,dar fara sa le impuna punctul lor de vedere, ci lasandu-le libertatea de a alege singuri ce doresc sa faca, mai ales cand vine vorba de alegerea profesiei.
Cand spunem menire, aproape toata lumea se gandeste la o misiune spirituala,dar realitatea a demonstrat ca nu totdeauna este valabil acest mod de gandire. Da, poate fi si o menire spirituala ( cineva ajunge preot, misionar, clarvazator, vindecator etc),dar nu este obligatoriu,mai bine-zis,partea de spiritualitate nu este atat de evidenta,dar ea exista cu siguranta in fiecare profesie.
Ceea ce stim sigur este faptul ca menirea exista in fiecare dintre noi si ea ni se face cunoscuta in momentul in care ne-am decis sa ne ascultam si sa ne lasam calauziti de vocea noastra launtrica. Aceasta voce,care intervine in viata noastra mereu,dar sub o forma delicata, subtila,abia perceptibila, este cea mai in masura sa ne ghideze viata.
Unii o numesc intuitie, altii putere interioara,altii suflet. Ceea ce este extrem de important este,de fapt, mesajul pe care ni-l trimite ea. Nu a fost si nu va fi niciodata un mesaj de conflict sau de agitatie,ci unul de pace si armonie. in al doilea rand, daca ascultam in tacere semnalele date de vocea interioara,vom deslusi intreg mesajul ei care contine il el menirea noastra.
Altfel spus, pentru a sti fiecare ce rol avem in viata noastra nu trebuie sa cautam in biblioteci, ci chiar in noi insine. Acolo se afla Adevarul (« cautati sa aflati adevarul si el va va elibera » ,dupa cum spunea Mantuitorul nostru). Odata gasita calea, viata curge lin,fara tensiuni, fara oprelisti, fara conflicte si lipsuri. Adica suntem eliberati.
Sa ne ascultam,asadar, sufletul si sa-l lasam sa ne ghideze. Vom descoperi cele mai simple cai pentru a munci,pentru a progresa, pentru a darui cunoasterea care ne-a fost incredintata,pentru a trai in armonie cu noi insine si cu ceilalti.
Nu este greu, trebuie doar sa luam mici pauze de izolare,de singuratate,in care ne vom intalni cu cea mai sensibila si frumoasa parte a noastra. Este ca o intalnire in care unul daruieste neconditionat (informatii,ghidare si iubire), iar celalalt primeste si acestea se petrec intr-un frumos climat de iubire eterna, curata si statornica.
Sursa: Secretele
