Prin stomac se pedepseste lacomia mancarilor si obarsia desfranarii
De obicei, patimesc de cancer cei ce nu postesc niciodata. Cancerul inca n-are leac si apare fara alte explicatii, decat ca o frana pedepsitoare a desfranarii stomacului. Se vede ca prin el se pedepseste lacomia mancarilor si obarsia desfranarii.
Cancerul, aceasta misterioasa anarhie celulara, mi se pare ca vine tot cam din aceleasi pricini din care vine si o anarhie sociala, tot un dezechilibru dovedeste in vreo zona necunoscuta a organismului, sau vreo slabire in serviciul de siguranta al sistemului nervos. Banuiesc despre roiul celulelor canceroase ca au chiar o alta forma cromozomica; in tot cazul recesivitatea e sigura.
Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza si taria unui fulger. Imbracata subtire, cu pantofi decupati si talpa de pluta, ma plimbam ca un fotomodel printre oameni. La mormantul Parintelui insa, ceva s-a naruit in mine. Am inceput sa plang fara contenire si prin fata ochilor imi treceau toate pacatele pe care le savarsisem. Nu stiu cat timp am stat la mormant, dar cand am revenit in curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mantuire, un dor sfasietor sa raman acolo, sa nu ma mai despart de Parintele. Era peste puterile mele sa mai plec. Prietenii care ma asteptau la masina nu au inteles nimic.Credeau ca am innebunit, ca trec printr-o criza de delir mistic. Intr-o secunda am lasat in urma tot: o cariera stralucita, o casa superba in cartierul Primaverii din Bucuresti, luxul si toate desertaciunile varstei. Am castigat infinit mai mult: ajutorul si mangaierea Parintelui. (Maica Maria – Man. Prislop)
