Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri.
Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei (al bolii). Ferirea de frig ajunge.
Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor.
Mersese la Parintele o femeie din Fagaras (d-na Burlea) destul de in varsta, care avea probleme cu ochii (cataracta), dar ajunsa in fata lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dansul.
Parintele o intreaba: “Care-i baiu’ ma femeie?”, iar ea ii raspunde: “Pai Parinte, am venit asa, ca sa va vad,”. Parintele o intreaba : “N-ai venit pentru asta, ma! Nu ai venit pentru ochi?”.
Batranica ii raspunse: “Vai Parinte, ma iertati, dar chiar pentru asta am venit la sfintia voastra”.
Parintele Arsenie ii spune: “Ma, si ce ti-au spus doctorii? Sa te duci si sa te operezi. Asa-i?”. “Da, Parinte”. “Ma, ii spune Parintele, sa nu te duci la operatie, ca o sa ramai oarba. Sa faci ce-ti spun eu. Primavara, sa pui o sticluta la vita de vie, si din seva pe care o aduni in sticluta, sa iei cateva picaturi cu pipeta si sa-ti pui in ochi si nu o sa mai ai nevoie de operatie”.
Dupa un timp m-am intalnit cu femeia si cu adevarat nu a mai fost nevoie de interventie chirurgicala, pentru ca ii trecuse cataracta cu seva de la vita de vie, precum ii spusese Parintele.
Odata Parintele a spus: „Cand imi dati „telefon” sa staruiti, ca vin „telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine „telefonul””. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).
Cand eram copil locuiam in Lisa, nu departe de Manastirea Brancoveanu. Eram 10 frati (5 baieti si 5 fete). Numele de fata il aveam Andreias. Aveam 13 ani cand sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnava de ochi (o dureau ochii, ii curgeau lacrimile si ii scadea vederea). Se gandea sa mearga la Bucuresti pentru operatie.
Dar intr-o duminica, fiind la manastire, a iesit Parintele Arsenie din biserica si a strigat (era multa lume): „Leana din Lisa, vino-ncoace”. Cand s-a apropiat i-a spus: „Tu esti bolnava cu ochii. Sa nu te duci la medic la Bucuresti sa faci operatie”. I-a adus apa sfintita: „Cu ea sa te speli pe ochi“. Asa a facut si boala i-a trecut imediat. De atunci a mers tot timpul la manastire si ne-a luat si pe noi, surorile. Asa am ajuns sa merg si eu in fiecare duminica. (Balan Silvica – Fagaras)
