Ceea ce dosarul Timisoara scoate la iveala nu e doar un mare caz de coruptie, ci o imensa caracatita si chiar un mod de functionare a statului.
Si nu este vorba doar despre jefuirea sistematica a patrimoniului unui oras, cu un prejudiciu total gigantic – 40 de milioane de euro, ci si despre strivirea unor oameni obisnuiti, alungati din case de o masinarie complexa alcatuita din functionari ai primariei, pana la cel mai inalt nivel, de magistrati de toate felurile si alti puternici ai urbei.
Cazul nu e greu de inteles. Potrivit Legii 112/1995, chiriasii din casele nationalizate aveau dreptul sa cumpere imobilele in care locuiau daca aveau contracte de inchiriere semnate inainte de intrarea in vigoare a legii.
Ei bine, in loc sa cumpere ei, au cumparat „persoane influente in mediul social din municipiul Timisoara, care nu au avut calitatea de chiriasi la data intrarii in vigoare a Legii 112/1995 si care, prin urmare, nu aveau nici un drept sa dobandeasca respectivele imobile.
Functionarii din cadrul Primariei Timisoara au vandut in mod fraudulos imobilele persoanelor in cauza, la preturi modice (…) desi cunosteau ca respectivele dispozitii nu aveau nici o aplicabilitate in privinta acelor persoane”, spune comunicatul DNA.
Cate imobile? Aproape o mie in total, mai precis 967. Cat timp? Aproape 20 de ani, din 1996 pana in 2015, transpartinic. Cine sunt notabilitatile beneficiare? Interlopi locali, dar si procurori, judecatori, politisti cointeresati astfel sa inchida ochii. Si inchisi au fost, chiar daca se pare ca au existat de-a lungul timpului reclamatii, chiar daca presa, mai ales cea locala, a scris repetat despre aceste afaceri, nu s-a intamplat nimic.
Imi este imposibil sa cred ca nimeni, niciun organ de ancheta din Timisoara, nu a stiut nimic despre aceasta retea care a pus practic stapanire pe centrul orasului.
Ochii s-au deschis insa in momentul in care DNA s-a autosesizat si dosarul a intrat pe mana procurorului Jean Uncheselu (poate nu e intamplator nici faptul ca dosarul este la structura centrala a DNA). Luate casa cu casa separat, cazurile nu ar fi fost de competenta DNA, dar procurorul Uncheselu le-a anchetat integrat, ca ansamblu, ca retea, exact asa cum erau, si astfel cazul a devenit unul nu de mare, ci de imensa coruptie. Abuz in serviciu in forma continuata, cu incalcarea Legii 112.
Dupa autosesizare, procurorul Uncheselu a avut de studiat, din informatiile mele, in jur de 30 de mii de documente, a audiat sute de persoane pentru a pune cap la cap un fir infractional inspaimantator. Munca de chinez batran, care sigur nu se face de azi pe maine.
Si a scos elefantul din cuibul unde il tinea la adapost complicitatea autoritatilor de ancheta de toate felurile din Timisoara. Din cauza acestei complicitati odioase, o mare parte dintre fapte sunt prescrise, cele din anii 90, si ma tem sa nu fie chiar grosul. In cazul lor, cel mult se poate obtine desfiintarea contractelor si recuperarea imobilelor. Dar despre raspundere penala nu mai poate fi vorba pentru faptele vechi.
Dupa ce au capatat calitate de suspecti fostul primar Ciuhandu, actualul primar Robu, viceprimarul Dan Diaconu si fostul viceprimar Traian Stoia, la televiziunile afiliate puterii a inceput bocetul ritual cum ca tinta dosarului ar fi Sorin Grindeanu, viceprimar al Timisoarei intre 2008 si 2012, desi numele premierului nu a fost rostit in contextul anchetei.
Cum informatii din ancheta, nici oficiale, nici neoficiale nu exista, in privinta dlui Grindeanu nu pot decat sa ma gandesc ca or sti acesti ziaristi ceva despre niste ilegalitati ale dlui Grindeanu, daca se gandesc la acest scenariu.
Dar daca e sa fie asa cum spun „bocitoarele” si dl Grindeanu e parte a mafiei caselor, OUG 13 devine si mai interesanta pentru ca acesta celebra ordonanta, nici vie, dar nici moarta de tot in acest moment, ar fi pulverizat practic dosarul Timisoara.
Reducerea pedepsei pentru abuzul in serviciu la maximum 3 ani, prevazuta de OUG 13, ar fi insemnat prescrierea celor mai multe din fapte. In plus, daca prejudiciul total este de 40 de milioane de euro, prejudiciu/casa vanduta ilegal putea sa se plaseze in foarte multe cazuri sub 200 de mii de lei, limita minima pentru incriminare dorita de guvern. Daca o casa de 40 de mii de euro a fost vanduta cu sa zicem 10 mii de euro, prejudiciul era de 30 de mii de euro, adica sub 140 de mii de lei, deci sub limita penala.
Daca e sa dam crezare „bocitoarelor”, dl Grindeanu a semnat OUG 13 si ca sa scape el insusi? Ca sa scape fostii colegi de la Timisoara? Ca doar despre ridicarea documentelor de la Primaria Timisoara se stia, deci cine se stia cu musca pe caciula, avea motive sa aiba griji. O fi si aici vreun miros de favorizare a faptuitorului?
Sursa: ZIARE.com
