Din punct de vedere politic, miscarea facuta de Iohannis prin nominalizarea lui Hellvig in fruntea SRI in contextul scandalului declansat de Udrea este abila. Numirea sefului SRI era o piatra de incercare pentru presedinte in contextul in care majoritatea parlamentara apartine PSD si cred ca in alegerea lui Hellvig a contat si asta.
Omul- retras, discret, aflat mereu in umbra unor lideri pe val, cu un bun simt al orientarii in spatiul complicat al politicii-, nu va ridica probleme la votul in parlament. De altfel, mai toate partidele si-au anuntat sustinerea, temporizarea anuntata de Ponta “discutam mai intii in grupurile parlamentare” este doar joc de imagine ca sa nu dea impresia ca bate din calcaie in fata lui Iohannis. Oricum, totul s-a negociat in prealabil. Despre competentele lui Hellvig in materie nu se stiu prea multe, dar pozitiile recente in ce priveste orientarea euroatlantica sunt corecte, desi trebuie sa remarcam o nuanta: axa Bucuresti-Washington nu va mai trece prin Londra ci prin Berlin. Mira pe careva? Raportarea la Rusia este si ea transanta si radicala (“neoimperialismul rusesc”), iar reactia de dupa nominalizare a fost clara in privinta prioritatilor SRI: “intarirea statului de drept”, “combaterea coruptiei si dezvoltarea capacitatilor de aparare a sigurantei nationale”. Mesajul pica la fix (poate prea la fix) in valvataia momentului, cind se incearca decredibilizarea serviciului si s-a pus insistent intrebarea daca nu cumva scopul este sugrumarea conductei de informatii dinspre SRI spre DNA, cu efecte asupra dosarelor si anticoruptiei. Poate de aceea finalul postarii lui Hellvig merita o atentie speciala: “Sunt ferm convins că o democrație funcțională are resorturile necesare pentru ca statul și propriii cetățeni să se afle întotodeauna de aceeași parte a baricadei. Cu o condiție: ca toate instituțiile să acționeze conform regulilor democrației și ale societății deschise”.
Ce a vrut sa spuna, ca pina acum nu au actionat asa? Si la ce institutii se refera, la insusi SRI sau la altele? Trebuie mentionat tot in acest context agitat si anuntul ferm al presedintelui Iohannis: Coldea nu va fi schimbat. Ghinion, Udrea.
In afara de considerentele pragmatice ale aritmeticii parlamentare- Iohannis nu-si putea asuma o respingere a nominalizarii la sefia SRI- mai sunt si alte resorturi la fel de importante. Hellvig este ceea ce se numeste un “om de casa”. Desigur, a fost pe la casele mai multora, penultima (inainte de cea a lui Iohannis) fiind a lui Antonescu. Aici este de remarcat iuteala de picior cu care Hellvig a sarit dintr-o barca in alta, reusind ca din tutar al lui Antonescu sa devina omul de incredere al lui Iohannis. Este o abilitate, care, mie personal, imi spune multe despre consistenta caracterului. Oricum, Hellving nu e singurul si nu iese din peisaj. Altfel spus, Iohnnis a preferat, normal pina la urma, sa-si plaseze la SRI un personaj in care are incredere si prin intermediul caruia poate afla/controla ce se intimpla in interiorul serviciului. Dar mult mai important: sa nu ne imaginam ca aceasta numire nu are girul partenerilor din NATO, tinind cont de rolul SRI in zona. Cred ca la intilnirea cu liderii politici chemati la Cotroceni pentru discutii, aceasta a fost prima informatie pe care Iohannis le-a transmis-o. Cine sa se puna contra?
Sursa: Revista22
