Potrivit unui studiu recent, persoanele care au obiceiul de a-si roade unghiile tind sa sufere de perfectionism. Rosul unghiilor este un obicei prost care este in mod obisnuit asociat cu anxietatea si nervozitatea. S-ar putea sa aveti o serie de scuze legate de motivul pentru care va roadeti unghiile, dar, potrivit unui nou studiu, acest comportament nu are legatura cu sentimentele de anxietate sau de nervozitate. In timp ce ar trebui sa scapi cu siguranta de acest obicei din motive de igiena, de fapt, acest obicei ar putea sa dezvaluie ca esti intr-adevar un perfectionist.
Noul studiu a urmarit gasirea cauzei care sta la baza motivului pentru care oamenii isi rod unghiile si a descoperit ca acest obicei are o corelatie cu trasaturile de personalitate.
De fapt, cei care au trasaturi de personalitate perfectioniste au mult mai multe sanse de a-si roade unghiile in comparatie cu ceilalti.
Potrivit cercetatorului principal si autorului studiului, dr. Kieron O’Connor – Institutul de Sanatate Mentala Montreal, principalul motiv pentru care oamenii tind sa aiba acest obicei poate fi legat de incapacitatea perfectionistilor de a se relaxa si de a indeplini sarcinile intr-un ritm normal. Acest lucru, la randul sau, conduce la o lipsa de rabdare si sentimente de nemultumire si de frustrare atunci cand este dificil sa se respecte termenele limita si sa-si atinga obiectivele.
Acest lucru inseamna ca oamenii care isi rod unghiile sunt suparati pe ei insisi
Asta inseamna ca atunci cand vezi pe cineva care isi roade unghiile, nu este intotdeauna vorba ca acesta este nervos sau anxios cu privire la ceva. In schimb, ar trebui sa fii constient de faptul ca, in schimb, ar putea sa fie suparati chiar pe ei insisi, precum si frustrati in legatura cu perfectionismul lor.
Studiul in sine a inclus 48 de participanti, dintre care jumatate aveau obiceiul de a-si roade unghiile. Corelatia gasita indica faptul ca cei care-si rod unghiile sunt de obicei perfectionisti organizationali si ca cei care aveau tendinta de a fi ocupati tot timpul si organizati, de asemenea, aveau acest “obicei”.
