Vitamina minune – B-17
Samburii de caise reprezinta o sursa de amigdalina (denumita vitamina B-17) mult mai bogata decat in cazul altor plante. Aceasta substanta are proprietati deosebite asupra organismului uman. Ea identifica si omoara celulele canceroase, intarind totodata sistemul imunitar in vederea prevenirii recurentei cancerului. Cercetarile intreprinse au demonstrat ca intr-un trib din Himalaya, cu numele de „Hunza”, nu s-au inregistrat niciodata cazuri de cancer, asta datorita dietei specifice bogate in caise.
Dieta respectiva furnizeaza corpului un aport bogat de Vitamina B17, de peste 200 de ori mai mare comparativ cu cel caracteristic dietelor obisnuite din tarile vestice. In cultura Hunza, semintele de caise se numara printre cele mai pretuite alimente.
In 1952, un biochimist perseverent, Dr. Ernst T. Krebs, a descoperit o noua vitamina, careia i-a atribuit numarul B17, si pe care a denumit-o „Laetril”. Cercetarile sale au dus la descoperirea amigdalinei, a carei concentratie maxima se gaseste in miezul semintelor de caise.
De ce te sfatuim sa mananci samburi de caise
Amigdalina contine patru substante: doua feluri de glucoza, benzaldehida si cianura. Oamenii se sperie la mentionarea cuvantului „cianura”, desi chimia ne invata ca, constituentii individuali ai unui compus chimic nu detin proprietati proprii active in stadiul de compus. Odata introdusa in organism, vitamina B17 este descompusa de enzima rodaneza. Rodaneza descompune cianura de hidrogen si benzaldehida in doua produse derivate, tiocianat si acid benzoic, care contribuie la hranirea celulelor sanatoase si sprijina metabolizarea de catre organism a vitaminei B12. Surplusul de astfel de produse derivate este eliminat in mod natural prin urina. Vitamina B17 circula prin organism, dar nu se mentine in forma sa nemodificata mai mult de 80 de minute, fiind descompusa de catre enzima rodaneza.
Atunci cand vitamina B17 intra in contact cu celulele canceroase, pe moment rodaneza nu intervine in descompunerea si neutralizarea acesteia. In schimb, in acest proces intervine enzima beta-glucozidaza, secretata in cantitati foarte mari. Atunci cand B17 intra in contact cu beta-glucozidaza are loc o reactie chimica, iar cianura hidrogenata si benzaldehida se combina sinergic, producand o otrava care distruge celulele canceroase.
Intreg acest proces poarta denumirea de toxicitate selectiva. „Numai celulele canceroase sunt vizate si anihilate”. Si, avand in vedere ca celulele canceroase nu contin rodaneza, cianura si benzaldehida colaboreaza in tandem la procesul de toxicitate selectiva pentru a anihila exclusiv celulele canceroase.
Povestea vitaminei B17
Din pacate, Dr. Krebs nu a reusit sa isi patenteze descoperirea, deoarece laetrilul nu este sintetizat de sistemul biochimic al corpului, ci este derivat din surse naturale. In ciuda convingerii populare ca bolile canceroase sunt, in principal, rezultatul viciului fumatului, al expunerii indelungate la soare, ori al chimicalelor din alimente (care nu afecteaza sanatatea corpului), Dr. Krebs a concluzionat, in urma numeroaselor cercetari intreprinse, ca bolile de cancer sunt consecinta unor boli comune de carenta de vitamina B17. In ciuda dovezilor concludente privind eficienta acesteia in tratamentul si preventia cancerului, FDA a interzis laetrilul in 1971. Acest lucru nu este deloc surprinzator, avand in vedere ca descoperirea Dr. Krebs reprezenta o amenintare privind castigurile financiare ale industriei medicamentelor de cancer.
Cartea lui Edward Griffin furnizeaza, de asemenea, recomandari de folosire pentru preventie si lupta impotriva cancerului cu ajutorul miezului samburilor de caise astfel:
Pentru preventie, se recomanda un consum de aprox. 5 pana la 7 miezuri de samburi de caise (desfacuti) in fiecare zi.
In cazul in care cancerul a fost deja depistat, se va dubla sau tripla aceasta doza zilnica.
Vitamina B17 este solubila in apa si non-toxica. Cu toate acestea, unele persoane pot resimti stari de greata la ingerarea unui numar prea mare de samburi. De asemenea, trebuie evitat consumul de zahar pe parcursul tratamentului pentru cancer, intrucat celulele canceroase isi preiau energia metabolica necesara nu prin oxidare, ci prin asimilarea de zahar fermentat (glucoza).
