„Aceasta fata care venise din Bucuresti sa viziteze Manastirea Prislop nu a mai voit sa plece de la manastire, desi eu si colegul meu i-am aratat calugarului B.A. si ei personal, ca sederea unei fete intre calugari si intre noi care eram mai tineri, atata timp (doua – trei luni), nu este potrivita si deci am cerut calugarului sa ii spuna sa plece de la manastire. Din aceasta cauza s-au iscat certuri intre noi, fapt pentru care B.A. mi-a pus in vedere mie si colegului sa ne cautam alt loc daca nu ne place acela, iar pana la urma a plecat aceasta fata, Constantinescu Julieta; pe urma am plecat si eu, din cauza ca mereu m-am certat cu calugarul B.A. pentru plecarea acestei fete, iar el fiind mereu trist si suparat.
Mentionez ca nu am nici o banuiala de ordin moral asupra prieteniei ce s-a legat intre B.A. si Constantinescu J. La fel am auzit ca dupa plecarea mea de la manastire la Mitropolia Olteniei, aceasta fata s-ar fi intors din nou la Prislop si ca ar fi devenit stareta. La auzul celor spuse de noi, ca ea ar fi bine sa paraseasca manastirea, s-a suparat pe mine si pe colegul meu si nu a mai vorbit cu noi, decat cu calugarul B.A., cu care studiau impreuna toata ziua. Totodata disperata ca va pleca din manastire, i-a spus calugarului B.A. ca daca o va alunga se va sinucide, fapt pentru care B.A. motiva fata de noi retinerea ei in manastire”, se arata in declaratia calugarului Antonie, prezentata in cartea biografica.
In ianuarie 1951, duhovnicul a fost ridicat de Militie de Manastirea Prislop si arestat apoi. Stareta Zamfira a reactionat la scurt timp, trimitand o scrisoare patriarhului Justinian, prin care solicita ajutorul pentru a-l elibera pe preot. De asemenea, a mers de mai multe ori la Ministerul Cultelor, pentru a cere ajutor in demersul ei pentru a-i reda libertatea calugarului de la Prislop.
Intr-o scrisoare adresata episcopului Andrei Magieru, in 26 ianuarie 1951, maica Zamfira relata urmatoarele:
„Cu strangere de inima va aducem la cunostinta si in scris, precum ni s-a spus, ridicarea parintelui nostru staret si duhovnic, Arsenie, de catre autoritati. O facem din ascultare. Pentru noi sta mereu prezent in formarea crestina pe care ne-a dat-o. si o mai facem cu nadejdea ca cel pe care-l socotim ca pe parintele nostru mai mare, ca pe episcopul nostru – in mentalitatea de crestinism primar cu care ne-a desprins parintele Arsenie, Prea Sfintia Voastra, veti sprijini tanara obste a Prislopului, incercand, personal sau prin delegat, sa aratati IPS patriarhului activitatea parintelui Arsenie in aceasta manastire si, prin ea, in aceasta regiune. Cunoasteti caracterul pur religios al activitatii parintelui Arsenie incadrata in intregime in spiritul curat al Bisericii. Cunoasteti inflorirea pe care a luat-o manastirea noastra sub ocarmuirea Sfintiei Sale”, scria aceasta.
De asemenea, alte marturii pastrate in dosarele CNSAS, aratau ca i-a fost alaturi si a incercat sa ii ofere ajutorul si in anii urmatori, in care duhovnicul a fost arestat si trimis in mai multe inchisori. Un moment de cumpana in viata staretei de la Prislop s-a petrecut in anul toamna anului 1955, cand parintele Arsenie a fost arestat din nou si condamnat la sase luni de detentie, pentru „omisiunea de denunt” a legionarului Nicolae Bordasiu, cautat de autoritati.
„Din anul 1959 a venit in Bucuresti dimpreuna cu fosta stareta de la Prislop Julieta Constantinescu. Unii spuneau chiar ca Arsenie Boca este casatorit cu aceasta. in momentul de fata, Boca este angajat la atelierul de pictura de la Patriarhie. Nu are inca buletin de Bucuresti. Acum a fost trecut pe tabel pentru a i se elibera buletin. El nu mai umbla in haine clericale si nici nu mai poarta barba. Participa cu regularitate la slujbele religioase de la Patriarhie, in sarbatori. Se fereste insa ca sa mai aiba legaturi cu diferiti credinciosi si credincioase, care il admira si ar vrea sa stea de vorba cu el”, se arata intr-o nota informativa semnata „Florica”, prezentata in cercetarea „Parintele Arsenie Boca in Dosarele Sigurantei si Securitatii – Un studiu de Adrian Nicolae Petcu”, publicat de marturisitorii.ro.
O alta nota informativa din 1965, intocmita de locotenentul major stefan Bajenariu, arata ca Julieta Zamfira Constantinescu, „din dosarul informativ ce il avem asupra lui Boca, dupa izgonirea din manastire, traieste cu acesta intr-o casa cumparata de amandoi in Bucuresti, dar nu sunt casatoriti”, informau autorii cercetarii.
Din anul 1977, duhovnicul Arsenie Boca s-a mutat la Sinaia, mai aproape de ucenica sa. In ultimii ani ai vietii lui, ea a fost cea care l-a ingrijit. Maica Zamfira Constantinescu s-a ocupat de organizarea funeraliilor parintelui, inmormantat la Prislop, fiind apoi cea care a facut posibila publicarea unei parti a lucrarilor acestuia. A murit in 2005 si a fost inmormantata la Manastirea Prislop, unde a slujit alaturi de parintele Arsenie Boca.
