Citeste-l pe Hamlet la Vama Veche dar traieste-l pe Hristos! Despre sensul existentei si al omului cu actorul Doru Bem!

Vama Veche este un loc pe care multi il cunoasteti deja dar prea putini il stiti asa cum a ajuns sa fie un fenomen. Vama ”de weekend” pe care o cunoasteti este doar o parte mica si nesemnificativa pentru ce se ascunde acolo ! Fenomenul Vama Veche este ceva care inca exista undeva in briza Marii Negre si pe care il puteti intalni in timpul saptamanii… Va invit sa descoperim toate aceste lucruri legate de Vama Veche, incarcatura spirituala a acestui loc si sensul omului cu actorul Doru Bem.

Cap Limpede: Bine te-am regasit Doru! Multi stiu ca predai cursuri si sustii tabere de spiritualitate si dezvoltare personala impreuna cu prietenul tau Oreste insa nu multi stiu ca esti si actor. Cand a inceput aceasta calatorie in cautarea spirtualitatii si cum? Sunt actorii mai predispusi catre o cunoastere de acest gen?

Doru Bem Vama VecheDoru Bem: Salut si bine v-am regasit atat pe tine cat si pe cititorii vostri! Da, sunt actor, probabil in repaus, ca sa spun asa, pentru ca nu am mai jucat de cativa ani, indreptandu-ma catre alta zona de interes. M-am bucurat ca de la inceputul lui 2015 am avut cateva propuneri pentru film, unul este cu filmarile pe sfarsite, este vorba despre #Selfie 2 in regia Cristinei Iacob, un tanar regizor foarte bun, premiat si recunoscut deja la numai 26 de ani. Oricum sunt convins ca nu ma va recunoaste nimeni, m-au machiat atat de bine ca pana si eu m-am speriat de mine insumi J)

Cap Limpede: Cand te putem vedea in film?

DORU BEM: Probabil in Septembrie, nu stiu sigur.

Cap Limpede: Cum ai ajuns de la actorie la credinta? De unde ai inceput?

DORU BEM: Cautarea mea a inceput undeva in primul an de facultate. A pornit, ca samanta, probabil din lecturile de la acea vreme si din orizonturile deschise de ”noua” lume a studentiei si a facultatii de care imi aduc aminte cu mare drag. Pe de alta parte m-au fascinat misterele iar cand i-am citit pe anticii greci si mai apoi pe Goethe cu Faustul lui si Hesse cu ”Narcis si Gura de Aur”, ”Siddharta”,”Calatoria spre soare rasare” si altele, m-au dat in fiert, ca sa zic asa. Cam de aici au inceput sa se nasca intrebari care m-au dus catre fel si fel de experiente si experimente…

Cap Limpede: Sunt actorii mai spirituali?

DORU BEM: Nu stiu daca actorii sunt ”mai” predispusi decat alti oameni catre spiritualitate…Poate ca artistii in general au o anume sensibilitate in fata frumosului, iar in spiritualitate Frumosul si Adevarul sunt din aceeasi familie, sunt rude de grad I, Adevarul este Frumusete desavarsita precum frumusetea desavarsita este cuprinsa doar in Adevar. E adevarat, cunosc multi actori intorsi profund catre religie, monahi si monahii chiar, dar sunt si multi altii care au terminat Artele, Arhitectura, Conservatorul,Litere etc si isi duc viata prin manastiri sau retrasi din lume. Am un respect deosebit petru ei.

Cap Limpede: Cineva imi spunea mai in gluma mai in serios ca nu-i diferenta mare intre Preot si Actor. Ce parere ai?

DORU BEM: Actorul lucreaza cu credinta ce-i adevarat! Ceva de-a dreptul exceptional, cati in lumea asta au ca meserie credinta, in afara Preotilor? Evident sunt chestiuni diferite dar care lucreaza cu aceleasi mijloace..Actorii, asa zis mari sau foarte buni, sunt in acelasi timp oameni cu o credinta foarte puternica orientata cel mai mult catre Actorie. Ceea ce majoritatea numeste ”intrarea in pielea personajului” presupune tocmai aceasta credinta de a-ti asuma un anume tipar psihologic, care nu-i al tau dar in care crezi atat de puternic incat devine personal si prin exercitiu, credinta si talent, transpare publicului in sensul dorit. Cu cat crezi mai tare ca ceea ce joci tu acolo e persoana Hamlet, cu atat si publicul te va recepta ca fiind un Hamlet viu, real, tangibil, incredibil. Uite, Florin Piersic a fost mai mult Margelatul decat Florin Piersic o buna perioada din viata lui, pentru public vorbesc. Aceeasi credinta poate fi orientata in alta parte si culmea, cu procedee asemanatoare.

Cap Limpede: Stiu ca actorii sunt considerati deobicei un soi de rataciti si nu prea sunt placuti de Clerici.

DORU BEM: Ratacit poate fi oricine, chiar si un teolog poate fi ratacit si avem exemple in istorie cu duimul. Cred ca mai degraba se refera la viata patimasa spre care tind multi dintre noi actorii. Dar nu-s mai diferiti in patimi decat medicii, avocatii, deputatii sau altii, e o generalizare fara sens.

Actorul zugraveste, trecator, un chip pe fiinta sa si cu cat il zugraveste mai bine cu atat e mai iubit de public. Tot asa si omul, cu cat zugraveste mai bine chipul lui Hristos prin Calea Asumarii Transformarii in fiinta sa, cu atat mai mult e iubit de Dumnezeu si mai apoi de oameni. In facultate exista tehnici, cursuri speciale si tehnici speciale de pedagogie in care inveti pas cu pas cum sa devii actor si nu un treierist la limita patologicului.

spre