Scenariul #2 – Devalorizarea parintelui narcisist
In acest scenariu, exista un parinte foarte dominator si foarte devalorizator care pune intotdeauna copilul la pamant. Parintele este in general iritabil, usor de infuriat si are asteptari nerealiste mari.
Daca sunt doi sau mai multi copii, parintele il va lauda pe unui si il va devaloriza pe celalalt. Cel “bun” poate deveni repede “cel rau” si brusc un alt frate este ridicat. Nimeni din familie nu se simte in singuranta si toata lumea isi petrece timpul incercand sa linisteasca parintele exploziv narcisist.
Celalalt parinte este deseori tratat exact ca si copiii si devalorizat, de asemenea.
Copiii care cresc in astfel de familii se simt uimiliti si necorespunzatori. In viata adulta, ei incearca sa-si dovedeasca ei sinsisi, lumii si parintelui devalorizant ca sunt deosebiti si ca parintii lor aveau probleme. Incercarea de a dovedi ca sunt speciali devine o misiune pe tot parcursul vietii, in timp ce in interior exista o voce interioara aspra care critica fiecare greseala, indiferent cat de mica este.
Scenariul #3 – Copilul de aur
Acesti parinti sunt de obicei narcisisti care se simt inconfortabil in lumina reflectoarelor. In schimb, acestia se lauda cu propriul lor copil extrem de talentat. Deseori, copilul este talentat si merita lauda, dar adesea acesti parinti depasesc cu mult nivelul ridicolului. Ocazional, copilul devine jenat de lauda excesiva si se simte impovarat de acest rol. Cum mi-a spus o mama “Fiul meu este pilotul familiei care ne va conduce pe toti la maretie.”
In concluzie: Cea mai frecventa ruta din copilarie pentru dezvoltarea trasaturilor de personalitate narcisista implica concentrarea pe castig cu orice pret, amentinarea constanta a devalorizarii sau parintii care te pun pe un piedestal si care insista sa ramai acolo.