O mare parte din filosofia occidentala isi gaseste temei in gandurile si in invataturile lui Socrate, Platon si Aristotel. Nu poti patrunde in tainele filosofiei fara a discuta despre cei mai mari trei filosofi ai Greciei antice.
Filosoful grec Aristotel (384-322 I.Hr.) a adus contributii semnificative si de durata in aproape fiecare aspect al cunoasterii umane, de la logica, biologie, etica si pana la estetica. Desi umbrita in vremuri clasice de activitatea profesorului sau Platon, din antichitatea tarzie si pana in perioada iluminismului, scrierile sale s-au dovedit incredibil de influente. In filosofia araba, el a fost cunoscut ca “Primul Profesor”, iar in occident, ca “Filosoful”.
O tema cheie in gandirea lui Aristotel este aceea ca fericirea este scopul vietii. Fondatorul teoriei logice, Aristotel credea ca cel mai mare efort uman este reprezentat de utilizarea ratiunii in activitatea teoretica. Printre cele mai cunoscute idei ale sale sunt “evitarea extremelor”, “media de aur” si “sfatul de moderatie in toate lucrurile”, subliniaza e-dimineata.
Iata cele 24 de citate memorabile despre prietenie, iertare si viata oferite de Aristotel:
#1. “Ranchiunosii sunt dificil de impacat si pastreaza multa vreme mania, pentru ca si-o inabuse in ei, negasindu-si linistea pana ce nu se razbuna. Doar razbunarea pune capat resentimentului lor, inlocuind supararea cu bucurie; dar pana atunci, ei pastreaza in sine apasarea acestei stari de spirit. Si asta se intampla din cauza ca, neexteriozandu-se, nimeni nu-i poate convinge sa cedeze, astfel incat mania fierbe multa vreme inchisa in ei. Asemenea oameni sunt, atat pentru ei insisi, cat si pentru prietenii lor cei mai buni, foarte greu de suportat.”
#2. “Cel bland nu se indreapta spre razbunare, ci mai cu seama catre iertare.”
#3. “Cand se bazeaza pe interes, prietenia dispare odata cu interesul, pentru ca cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezulta ca prieteniile bazate pe placere sau pe interes sunt posibile si intre doi oameni viciosi, si intre un om virtuos si unul vicios, si intre unul nici virtuos, nici vicios si oricare altul. Este clar insa ca prietenia bazata pe valoarea personala nu este posibila decat intre oameni de virtute, caci oamenii viciosi nu se simt atrasi unul de altul decat daca e vorba de un interes. Dimpotriva, a avea incredere unul in altul, a nu se nedreptati niciodata unul pe altul si toate celelalte calitati cerute unei adevarate prietenii caracterizeaza prietenia dintre oamenii virtuosi.”
#4. “Oricine se poate supara – este usor. Dar sa te superi pe cine trebuie, atat ca trebuie, in momentul potrivit, pentru un motiv corect si intr-un fel potrivit – asta nu mai este deloc simplu.”
#5. “Fiind prin insasi natura noastra nefericiti in multe situatii, dorintele noastre ne dau imaginea unei stari fericite, pentru ca, la starea in care ne gasim, ele alatura starea in care nu suntem; cand insa ne-am realizat aceste dorinte, nu suntem fericiti, pentru ca ni se nasc alte dorinte conforme cu noua noastra stare.”
#6. “Faptul ca cei multi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorintei sufletului de a invata: acesta fuge de ceea ce nu cunoaste, de ceea ce este intunecat si neclar; in schimb, prin natura sa, el urmareste ceea ce este manifest si poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui sa-i onoram in chip deosebit pe cei care ne-au facut sa vedem soarele si lumina si sa ne aratam pietatea fata de tatal si mama noastra, caci datorita lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinta de a gandi si aceea de a vedea. Din acelasi motiv, ne bucura lucrurile familiare si oamenii cu care suntem obisnuiti – iar pe cei cunoscuti ii numim prieteni ai nostri. Toate acestea demonstreaza cu claritate faptul ca tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest si clar este ceva ce trebuie sa fie iubit. Or, daca acest ceva cognoscibil si clar trebuie sa fie iubit, atunci si cunoasterea si gandirea trebuie sa fie, in acelasi fel, iubite.”
#7. “Prietenia inseamna ca un suflet in doua trupuri; o inima in doua suflete.”
#8. “Omul bun se relationeaza cu aproapele sau ca si cu sine insusi.”
#9. “Cand prietenia se bazeaza pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar cand se bazeaza pe placere, ii iubim pentru propria noastra placere. In ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezinta el in esenta sa, ci in masura in care ne este util sau placut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubita nu este iubita pentru ceea e este ea insasi, ci intrucat poate oferi fie un avantaj, fie o placere. In consecinta, prieteniile de acest fel se destrama usor, cei in cauza neputand ramane prea mult timp aceiasi ca la inceput: in clipa in care inceteaza sa fie placuti sau utili, inceteaza si sa fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variaza dupa imprejurari. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relatiilor, pentru ca adesea nici nu se agreeaa unii pe altii; nici unul dintre ei nu simt nevoia sa caute societatea celuilalt daca nu este vorba de vreun interes, pentru ca nu se simt atrasi unul de celalalt decat in speranta obtinerii unui bun.”
#10. “Prietenia inseamna vointa de a trai impreuna.”
#11. “Curajosi sunt considerati cei capabili sa tina piept lucrurilor dureroase. Si, tot din acest motiv, curajul este asociat cu durerea si primeste pe deplin elogii; caci mai dificil e sa suporti ceva dureros decat sa te abtii de la ceva placut.”
#12. “Cine este prieten cu toti, nu este prietenul nimanui.” CITESTE CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE>>>>>>
