Biserica avertizeaza! Majoritatea romanilor recurg la puterea satanica fara sa isi dea seama!

Ce nu stiai despre talismane. Acestea pot fi orice fel de obiecte, de mici dimensiuni, considerate a fi aducatoare de noroc sau aparatoare de primejdii. De aceea, unii semeni ai nostri le poarta cu multa ravna asupra lor, punandu-si nadejdea in ele. Ce spune Biserica despre aceasta practica intalnita tot mai des.

Biserica, dintotdeauna, a condamnat aceasta practica pagana, incadrand-o in randul manifestarilor oculte, care invoca puterea satanica pentru realizarea unor situatii favorabile in viata pamanteasca. De aceea, insasi conceptia despre „noroc” este straina Ortodoxiei, care trateaza cu circumspectie oportunitatile ivite in viata spre obtinerea gloriei pamantesti efemere sau bogatiei temporare. Discernamantul crestin ne indeamna sa punem pe primul plan mantuirea sufletului, si nu vanarea unor situatii favorabile, pentru starea unui bine relativ, aparent si trecator, al vietii noastre pamantesti.

Pe langa amuletele clasice, cum ar fi pietricelele sau cristalele, impregnate adesea cu forte malefice, rezultate in urma unor practici de magie, ni se propun, cu o teribila forta de disimulare, chiar talismane de sorginte religioasa: carticele cu Epistolia sau Visul Maicii Domnului, panglici „atinse” de Braul Preacuratei, borcanase cu pamant „sfintit” din Israel sau apa din Iordan, placute cu diverse formule mantrice (gen: „pace”, „credinta”, „bucurie” etc.). Niciun obiect din cele enumerate mai sus nu este mentionat in cuprinsul vreunui ritual din cartile de cult ortodoxe, neavand astfel calitatea de a transmite in vreun fel harul lui Dumnezeu, si in niciun caz nu putem vorbi de o implinire magica a dorintelor cuiva, daca poarta asupra sa astfel de obiecte. Mai degraba asistam la o pervertire a credintei curate, intr-o forma facila, comerciala, de a pretinde rezolvarea rapida a unor dezechilibre din viata, prin inselare demonica evidenta, scrie prof. dr. David Pestroiu in ziarul Patriarhiei.

Cu totul altceva este portul asupra crestinului al cruciulitei sau al unor iconite, care sunt sfintite in biserica prin slujbe speciale si prin care omul este indemnat spre rugaciune si spre urmarea pildei lui Hristos, prin asumarea iubirii jertfelnice fata de Dumnezeu si semeni. S-au semnalat, din pacate, si situatii in care aceste obiecte sfintite sunt considerate amulete de catre unii crestini lipsiti de catehizare. Cei in cauza ar trebui indemnati sa se roage mai des: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Sfantul Duh, Treime Sfanta, slava Tie!”

spre