Un pact faustian
O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta, au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”, propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.
Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.
Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor. Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.
Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal, care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste 400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in considerare constiinta.
Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie, fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate. Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.
Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.
Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.
Informatia, radacina perceptiilor
