Pana sa apara retelele de socializare, Oracolul era must-have-ul liceanului de acum treizeci de ani. Un caiet banal, cu coperti solide, in care prietenii si colegii de clasa isi marturiseau sentimentele, povesteau experientele sau pur si simplu scriau mici texte, poate chiar citate ale unor autori cunoscuti, de genul celora care acum sunt share-uite pe Facebook.
Tehnica nu ajuta liceanul anilor 80 sa-si faca fotografii pe care sa le arate colegilor de scoala. in lipsa acestora, se dezvoltase o adevarata retea de „traficanti” de reviste aduse din alte tari de unde imaginile care li se pareau mai speciale, de regula fotografii cu vedetele in voga la acel moment, erau decupate si lipite in Oracol. O fotografie cu Sandra, Sabrina, CC Catch sau Modern Talking iti asigura multe aplauze, like-urile de astazi.
Acum, aprecierea prietenilor virtuali – “followeri” ca sa respectam terminologia actuala – nu se mai obtine decat cu o fotografie realizata intr-un colt de lume exotic, intr-un club exclusivist sau intr-o companie aparte. Pana la urma de unde vine aceasta dorinta exagerata de a se expune in public a adolescentului de ieri si de astazi, avand in vedere ca generatii intregi de liceeni au apelat la tot felul de improvizatii in prima faza pentru ca ulterior sa profite de tehnologia avansata doar pentru a arata si altora ceea ce au ei sau ceea ce sunt ei.
Psihologii sustin ca pentru cei care nu se folosesc de retelele de socializare doar in scop comercial, totul se reduce doar la nevoia de confirmare dinspre lumea exterioara. “Adolescentii se afla la varsta cautarilor. Pentru ei nu conteaza decat sa adune aplauze. Prin intermediul acestor retele de socializare, prin aceasta expunere ei nu fac altceva decat sa caute confirmari ale unor calitati pe care ei stiu ca le au, dar au nevoie sa le recunoasca si ceilalti. Nu este suficient ca mama sa ii spuna unei fete ca este frumoasa, ea are nevoie de mai mult, de aprecierea tuturor. si asta ii da un echilibru interior. Este varsta la care adolescentul este in cautarea sinelui, este o etapa a formarii, a emanciparii. Pana la urma, aceste retele de socializare si chiar acel caiet de odinioara unde tinerii isi scriau mesaje, nu reprezinta altceva decat o prelungire a realitatii, scrie Adevarul.
Este o replica a vietii de zi cu zi mai degraba, decat un refugiu, un loc ascuns sau un loc de evadare pentru ca cei mai multi nu sunt sinceri, nu-si etaleaza adevaratele secrete, ba din contra pastreaza mastile asa cum o fac si pe strada”, spune psihologul Roxana Turtureanu.
Oracolul anilor 80 functiona pe acelasi principiu al facebook-ului de astazi. La el nu aveau acces decat colegii de scoala si prietenii carora proprietarul le permitea, le dadea “add”. Caietul circula, era share-uit, in clasa de la un coleg la altul. Fiecare trebuia sa raspunda la anumite intrebari tip, de genul: “ce actori iti plac?”, “ce filme ai vazut?”, “ce muzica asculti?”, “care este cartea preferata?” “care este profesorul pe care il apreciezi cel mai mult” etc. intrebari naïve, dar pe multe dintre acestea le regasim si astazi in postarile de pe paginile de facebook ale adolescentilor.
In afara de aceste intrebari, prietenii aveau ocazia sa lase si cateva mesaje personale in Oracol, unele dintre ele special concepute pentru proprietarul caietului, dar de cele mai multe ori se foloseau texte sablon, versuri simple, dar cu talc si care au intrat in folclorul urban: “Cand va bate vantul/Peste parul tau/ Sa-ti aduci aminte/De numele meu” ; “De vei iubi vreodata/Iubeste numai unul/ Ca de iubesti mai multi/ Ramai fara niciunul” ; “Fa-ti de cap/De la cap/Pan’ la cap/Dar cu cap”; ”Nimic pe lumea asta/Nimic nu regreta/ Decat un singur lucru: copilaria” . Multe dintre aceste mesaje, poate usor adaptate la prezent, le regasim share-uite pe paginile de socializare, iar unele chiar au devenit virale. “Exact ca si astazi, din zecile poate sutele de prieteni, nu contau decat cativa. Oracolul circula in toata clasa, din politete, dar importante erau mesajele venite din partea anumitor colegi de care proprietarul acelui caiet era interesat in mod special. si astazi se intampla la fel. Degeaba primesc sute de aprecieri de la prietenii virtuali, daca cineva anume nu a dat like. Este firesc sa se intample asa. Nu prietenii adevarati, din viata reala posteaza mesajele cele mai frumoase, si asta nu din rautate ci pentru ca nu este nevoie de o noua confirmare. Raspunsurile si comentariile cele mai sofisticate vin din partea celor mai putin cunoscuti, care vor sa certifice in felul acesta relatia de prietenie”, explica psihologul Roxana Turtureanu. Traditia Oracolului, de fapt un caiet de amintiri folosit in anii 80-90, mai ales in gimnaziu si in primii ani de liceu, pentru ca adolescentii sa se cunoasca si sa se apropie mai mult, s-a pierdut in timp, dar dorinta de comunicare, de socializare este prezenta si in zilele noastre. Locul caietului cu copertile mototolite de zeci de perechi de maini, a fost luat de tableta sau de telefoanele performante. La fel ca si atunci, cand caietul de amintiri era bine ascuns de ochii parintilor si un subiect tabu in casa si acum, de pe contul de facebook al adolescentului, adultii sunt exclusi. Este locul unde nu au acces decat cei ce pot intelege framantarile specifice varstei de 14 ani.
