Ziua de 8 Martie, o zi speciala a femeilor, este de fapt o mare minciuna mondiala, ce reprezinta o baie de sange.
Uniunea Sovietica s-a nascut din zvarcolirile bolsevice ale Zilei Internationale a Drepturilor Femeii.
Pentru a fi livrata la export ca Sarbatoare Mondiala, comunistii i-au inventat o istorie noua, mai captivanta si curatata de crime. Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orasul fosgaie de trecatori, vanzatori ambulanti, carute, biciclete, automobile. Din departare se aude un vuiet nelamurit care tot creste. Se apropie. Este o coloana de cateva mii de muncitoare textiliste.
Nemultumite de conditiile de munca si viata, ele au declansat greva si acum isi striga revendicarile in strada. Aliniate ordonat, randuri-randuri, majoritatea inca tinere, marsaluiesc cu pumnul drept strans ridicat spre cer, cu pletele fluturand in vantul caldut al primaverii. Pe bulevardele largi, insorite, printre buildingurile semete ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer in cor salarii egale cu barbatii si reducerea programului de munca.
Asa s-a nascut Ziua Internationala a Femeii, din curajul unor proletare barbate de a spune nu imbuibatilor, rapacilor patroni americani. Ce tablou incantator! Atata doar ca este fals. Un fals grosolan, plamadit la Paris in redactia publicatiei comuniste L’Humanité, finantate de Moscova, sub semnatura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat si Madeleine Colin. Un fals care avea sa cucereasca lumea.
In realitate, la Congresul celei de-a doua Internationale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinita de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internationale a femeii. Fara insa a se stabili vreo data precisa, fie ea 8 martie sau alta.
Nascuta in 1857 (poate ca anul de nastere sa le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemtoaica Zetkin (Eissner pe numele de fata) este o militanta marxista si feminista, invatatoare si jurnalista. Exilata, dupa ce Bismarck interzice miscarea socialista, ajunge in Elvetia, leaganul Bolsevismului latent, unde il cunoaste pe revolutionarul rus Osip Zetkin, al carui nume de familie il adopta, desi nu se marita cu el.
Alaturi de prietena ei, poloneza evreica Rosa Luxemburg, Zetkin se numara printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extrema stanga a Partidului Social Democrat German, care in 1918 se rupe si formeaza Partidul Comunist German. Exilata din nou, Clara Zetkin se refugiaza in URSS, unde moare in 1933. Cenusa ei este ingropata langa zidul Kremlinului, alaturi de ramasitele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.
Propunerea unei Zile Internationale a Femeii proletare de catre Clara Zetkin a urmarit un dublu scop: confiscarea revendicarilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de catre miscarea socialista, dar si contracararea influentei feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explica Françoise Picq, specialista in Istoria Feminismului.
„Li s-a interzis femeilor socialiste sa poarte lupte comune cu feministele burgheze. Traditia Zilei Internationale a Femeii a fost la inceput o alegere sectara, pentru care feminismul si socialimul se excludeau”, spune Picq citata de Slate.fr.
