ZECE Mistere nerezolvate ale umanitatii! Vor fi dezlegate vreodata?

6. Radiestezia Radiestezia, divinizata in Antichitate ca fiind un dar al zeilor incredintat oamenilor, era privita in Evul Mediu de Inchizitie drept o vrajitorie, iar cei care aveau astfel de calitati erau pedepsiti. Insa, dupa aceasta perioada, radiestezia s-a bucurat de o dezvoltare deosebita in multe tari din Europa si chiar din SUA, unde nu numai ca este cunoscuta, ci chiar recunoscuta oficial, fiind folosita in diverse domenii. Principalele instrumente indicatoare folosite in determinari radiestezice sunt: pendulul sideral, bagheta, indicatorul sub forma de L si ansa. Exista si niste instrumente ajutatoare, pe care le construiesc cei care fac determinari, pentru a-si usura munca. Acestea sunt: rigla universala, rigla circulara si rigla semicirculara (raportorul). Pendulul sideral este compus dintr-un fir de ata de care este prinsa o greutate de forma sferica, cilindrica, conica, asemanatoare cu o picatura, cruce, inel, tor, solenoid sau combinatii ale acestora. Materialul folosit pentru confectionarea pendulului este lemnul, metalul, materialul plastic, cristalele. Unele pendule se pot construi cu goluri interioare in care sunt introduse probele martor necesare in determinari. Bagheta este la origine o nuia din lemn de alun care, tinuta in pozitie orizontala, vibra in mainile celui care incerca sa descopere sursele de apa sau alte elemente, cand acesta se gasea deasupra locului sursei cautate. Astazi, bagheta se construieste, avand aceeasi forma de Y, dintr-un material flexibil cu o lungime de 30-40 de centimetri. Indicatoarele sub forma de L sunt realizatedin baghete metalice, inflexibile, indoite la un capat sub un unghi de 90s si avand unul dintre brate astfel formate mai lung decat celalalt. Pentru fiecare mana se confectioneaza cate un indicator, iar in momentul determinarilor, cand radiestezistul se afla deasupra sursei cautate, acestea se intersecteaza. Radiestezia este o arta prin care, folosind voluntar activitatea inconstienta, se pot descoperi facultati constiente informatiilor dorite. Orice persoana care este capabila sa-si concentreze in mod normal gandirea poate practica radiestezia cu un anumit randament, dupa un antrenament simplu si rational. DENUMIRE. Cuvantul radiestezie este alcatuit din radacina latina „radius”, care inseamna raza, radiatie si din grecescul „aisthesis”, adica senzatie, sensibilitate. Termenul a fost folosit cu precadere in literatura franceza, fiind introdus de abatele Bouly la inceputul secolului al XX-lea, definind cautarile sale, cu ajutorul unei baghete, a surselor de apa. Acelasi fenomen este cunoscut si sub denumirea de biolocatie, biodetectie sau efect biogeofizic, terminologie folosita mai ales de scoala radiestezica rusa. PRACTICA. Radiestezia reflecta posibilitatea extrasenzoriala a omului de a determina, cu ajutorul unor indicatoare radiestezice, anomaliile din medii vii sau nevii, obtinandu-se astfel informatii ascunse celor cinci simturi umane. Practica radiesteziei este foarte veche in scopul determinarii izvoarelor subterane, a panzelor freatice, a zacamintelor, a structurilor petrolifere, a cavernelor, a comorilor ingropate etc., in general, a ceea ce se ascunde sub pamant. Instrumentul de detectie era o bagheta denumita divinatorie, care, in mainile cautatorului, executa o miscare independenta de vointa acestuia, cand el se afla deasupra locului unde se gasea elementul cautat.