Vineri sarbatorim o mare sfanta! Multe romance ii poarta numele – Cap Limpede

Vineri sarbatorim o mare sfanta! Multe romance ii poarta numele

Ziua de 7 august este prilej de sarbatoare pentru cei care poarta numele acestei sfinte, ce s-a nascut in jurul anului 1650 in zona Moldovei.

Printre femeile cuvioase ce se afla in calendarul nostru se gaseste si cuvioasa Teodora de la schitul Sihla, din Muntii Neamtului, despre care aflam ca s-a nascut in jurul anului 1650, in satul Vanatori, de langa Targu Neamt.

Crescuta de parinti in frica de Dumnezeu si dragoste de neam, in atmosfera de inalta viata duhovniceasca a manastirilor si schiturilor (Neamt, Secu, Sihastria, Agapia si altele), peste familia cuvioasei se abate la un moment dat o nenorocire, caci singura sa sora moare, lucru ce a determinat-o sa se indrepte spre o manastire si sa ramana acolo toata viata.

Parintii au reusit insa sa o convinga sa se casatoreasca si dupa ce isi gaseste un barbat, cuvioasa Teodora are parte de inca o drama, aceea de a nu putea avea copii. Dupa ce ambii parinti i-au murit, aceasta ramane pe lume doar cu sotul ei, pe care il convinge sa se mute la o manastire, iar ea in alta.

Astfel, in jurul varstei de 30 de ani, femeia merge la manastirea Varzanesti din Muntii Buzaului, unde ramane ca ucenica, in timp ce sotul ei merge la manastirea Poiana Marului.

„Si se facea tuturor pilda de ascultare, de lepadare de sine, de curatie a vietii, de slujire. Se indulcea mult atat cu cele sapte laude, cu dumnezeiasca Liturghie, cat si cu rugaciunea din chilie, cu citirea cartilor sfinte si cu impartasirea Sfintelor Taine, hranindu-se cu painea cea vie a Trupului si Sangelui Mantuitorului”., scrie Pr. Constantin Galeriu, in „Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti”.

La o vreme, Teodora se vede nevoita sa paraseasca manastirea, alaturi de maica stareta si o parte dn maici, din cauza unor osti straine si poposeste undeva in partea de sud a Muntilor Vrancei, unde ridica un altar si cateva chilii.

Dupa cativa ani, cuvioasa Teodora se indreapta spre locurile copilariei si merge in padurile Sihlei, un loc izolat in care isi duceau viata mai multi pustnici.

Incepe astfel o noua etapa din viata ei, cea de rugaciunea continua, iar hrana sa consta in bogatiile padurii, ori in putinul ajutor primit de la credinciosii ce mai ajungeau pe acolo din cand in cand.

In vremea in care turcii au navalit in Moldova, cuvioasa Teodora isi oferea scobitura din stanca tuturor celor care aveau nevoie de un refugiu, iar locul exista si azi, cunoscut sub numele de „Pestera Sfintei Teodora”

„In legatura cu sfarsitul ei, se spune ca egumenul schitului Sihastria ar fi observat, mai multe zile in sir, cateva pasarele care intrau pe fereastra in trapeza, de unde luau faramituri de paine si poame, apoi zburau la munte, inspre Sihla. Doi ucenici, randuiti de egumen, au pornit pe calea aratata de pasari, ajungand pana catre varful muntelui. Acolo un frate s-a urcat intr-un brad, de unde a izbutit sa o zareasca pe Cuvioasa Teodora. I-a chemat la ea si le-a spus ca se roaga de 40 de zile ca Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic caruia sa-i marturiseasca pacatele si sa o impartaseasca inainte de a muri. I-a rugat sa-i spuna egumenului ultima ei dorinta, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfanta Impartasanie. Cei doi ucenici s-au intors in manastirea lor, vestind egumenului cele ce au descoperit in pestera Sihlei, cat si dorinta Cuvioasei de a-i trimite pe cei doi monahi pe care ea insasi ii numise. A doua zi, potrivit dorintei sale, ieromonahul Antonie, ierodiaconul Lavrentie si cei doi ucenici s-au indreptat spre pestera. In fata duhovnicului Antonie, Teodora si-a marturisit toate pacatele vietii, primind cuvenita dezlegare, fiind impartasita cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa acestea, impacata cu Dumnezeu si cu semenii, privind la cer a rostit cuvintele: „Slava Tie, Doamne, pentru toate” si a adormit intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice”, se arata pe crestinortodox.ro.

Prin anii 1725-1730, pentru cinstirea Cuvioasei Teodorea, s-a ridicat schitul Sihla, , avand hramul Schimbarea la Fata, care mai dainuieste si astazi.

spre