Este vorba de o specie de liliac nectarivor din Ecuador, descoperit abia in anul 2005 si care detine cea mai lunga limba proportional cu dimensiunile sale, din intregul regn animal. Limba acestui liliac are o data si jumatate lungimea propriului corp.
Bizarul animal va fi prezentat in premiera intr-un episod al celebrei serii de documentare „Untamed Americas”, produsa de National Geographic Channel.
Liliacul are un corp de numai 3-4 cm lungime si o limba lunga de cca. 8,5 cm. Daca omul ar avea o limba de proportii asemanatoare in raport cu dimensiunile corpului, atunci limba umana ar atinge 2,50 metri lungime.
Pentru a reusi literalmente sa-si „tina limba in gura”, liliacul nectarivor ecuadorian (Anoura fistulata) prezinta un esofag extensibil adaptat special pentru „depozitarea” organului respectiv.
„Liliacul prezinta o adaptare extrema la mediul ambiant si la sursele de hrana disponibile. Practic, limba sa a evoluat pana cand a ajuns mai lunga decat corpul. Filmarile si fotografiile pe care le-am obtinut arata modalitatile in care liliacul se hraneste prin intermediul limbii sale supradimensionate”
declara biologul Nathan Muchhala, din cadrul Universitatii Lincoln din Nebraska, membru al echipei de cercetatori care a descoperit aceasta specie stranie de liliac in anul 2005, in timpul unei expeditii stiintifice in junglele ecuadoriene.
Prezentat in primul episod al acestei noi serii de documentare despre fauna Americilor, povestea liliacului este una cu adevarat impresionanta, iar existenta acestui animal este o noua dovada a evolutiei adaptive, dupa cum declara Justen Withall, un biolog din cadrul Universitatii californiene Santa Clara, specializat in fenomenul polenizarii.
Charles Darwin, parintele evolutionismului, afirma inca din anul 1862 ca unele vietuitoare prezinta organe adaptate special, precum o limba sau o trompa (la insecte) de dimensiuni mari, pentru a se hrani cu nectarul anumitor specii de plante. Pornind de la faptul ca in Madagascar exista o specie de plante cu flori foarte adanci, Darwin a putut prevedea existenta pe aceasta insula a unui fluture de noapte dotat cu o trompa foarte lunga, cu ani inainte ca aceasta insecta sa fie efectiv descoperita.
Cercetarile asupra liliacului nectarivor ecuadorian au intarit teoria lui Darwin. Limbile liliecilor au evoluat in timp pentru a ajunge la multravnitul nectar, iar plantele s-au adaptat, la randul lor, corolele florilor devenind mai adanci, astfel incat liliacul care se hraneste sa fie nevoit sa intre mai mult in floare, atingand astfel staminele pline de polen.
Intr-o serie de experimente, dr. Muchhala si colegii sai au alungit artificial corolele florilor din care se hranesc liliecii. Astfel, cercetatorii au descoperit ca liliecii isi afundau capetele in flori, colectand astfel polenul pe care il transportau la alte plante. Prin urmare, liliecii sunt vitali pentru polenizarea plantelor cu al caror nectar se hranesc.
„Din nefericire pentru noi, oamenii, florile respective aveau un miros oribil. Albinele prefera florile cu miresme dulci si placute, pe cand acesti lilieci sunt atrasi de cele cu miros greu si insuportabil.”
adauga dr. Muchhala.
Dar aceasta preferinta face posibila inmultirea si raspandirea respectivelor plante, ca rezultat al coevolutiei dinntre plante si polenizatorii lor.
