Mai mult, la adapostul desfasurarii unei umbrele A2/AD, nu doar capacitatea de ranforsare si realimentare din afara regiunii este tinuta la distanta, dar inclusiv perspectiva unei interventii pentru protejarea drepturilor de tranzit in apele internationale este mai putin probabila. Se schimba, asadar, perceptia asupra eficientei sistemului de descurajare centrat pe puterea SUA. Devine tot mai mult un sistem fara dinti. „Fara superioritate tehnologica, forta si credibilitatea aliantelor noastre va avea de suferit. Angajamentele noastre fata de aplicarea regulilor si normelor de drept international pot fi puse la indoiala atat de prieteni, cat si de adversari. Semnele de intrebare referitoare la capacitatea noastra de a castiga razboaiele viitorului pot submina potentialul nostru de a le descuraja“, spunea chiar Chuck Hagel la jumatatea lunii noiembrie. Se creeaza o realitate in care aceste brese si vulnerabilitati pot fi speculate. Agresiunea, nu neaparat cea traditionala, vizata de articolul 5, cat cea de natura subconventionala, hibrida, insidioasa, in slow-motion, aflata la frontiera dintre civil si militar, devine mult mai probabila.
In acest context, Marea Neagra capata un simbolism aparte. Daca pana acum ne obisnuisem sa o percepem ca fiind un „lac rusesc“, anexarea Crimeei ii poate permite Rusiei sa o transforme intr-un „lac inchis”, imposibil de intrat sau navigat. La sfarsitul lunii noiembrie, la Kiev, Gen. Phillip M. Breedlove, comandantul NATO, puncta noua realitate: „Suntem foarte preocupati de militarizarea Crimeei. Capabilitatile care se instaleaza acum in Crimeea vor afecta intreaga zona a Marii Negre. Rachetele de croaziera pentru apararea zonelor de coasta, rachetele sol-aer si celelalte capabilitati vor putea sa exercite o influenta militara asupra Marii Negre.”
Sevastopolul devine deja centrul gravitational al unui sistem de interdictie regionala a carui misiune pare sa fie aceea de a tine la distanta orice capacitate de realimentare si de ranforsare a regiunii. Lista de cumparaturi anuntata deja de Moscova pentru Marea Neagra rastoarna orice balanta de putere: pana in 2016, Flota Marii Negre va primi sase noi submarine din clasa Kilo, bombardiere cu raza lunga de actiune TU-22M3, capabilitati anti-nava, sisteme de rachete S-400 cu raza lunga de actiune, platforme S-300, inclusiv celebrele sisteme sol-sol Iskander, care acopera a arie operationala de 400 de km. Totodata, Moscova a anuntat ca va aloca aproximativ 151 de miliarde de dolari pentru modernizarea Flotei Marii Negre pana la sfarsitul deceniului. Aceasta fotografie sugereaza ca in scurt timp Rusia va avea capacitatea operationala de a impune o zona de interdictie aeriana, de a obstructiona traficul maritim si de a tine NATO la distanta.
Si sa nu uitam ca Marea Neagra este si un foarte important culoar energetic, cu perimetre si resurse subterane importante pentru securitatea energetica a regiunii. In Marea Chinei de Sud, efervescenta agresiva a Beijingului fata de aliatii SUA (Filipine sau Singapore) pare corelata cu dezvoltarea portofoliului sau anti-acces. Probabil este o chestiune de timp pana cand si apele teritoriale ale Romaniei vor intra in zodia lui Tucidide: „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi sufera ce trebuie“.
Spatiul romanesc?
„Imaginati-va un anunt venit de la Moscova prin care, in baza noilor drepturi suverane asupre Crimeei, aceasta va reinvia disputa maritima a deceniului trecut, folosind revendicarea initiala a Zonei Economice Exclusive ucrainene ca fiind si a sa. Circa 40% din rezervele de petrol ale Romaniei din Marea Neagra se afla in aceasta zona. Chiar daca revendicarea ar esua, ar putea afecta investitiile straine si chiar pune in pericol planurile Romaniei privind independenta energetica. (…) In viitor, Romania trebuie sa se astepte la incalcari frecvente ale spatiului sau aerian, la hartuirea navelor si platformelor energetice din propria sa Zona Economica Exclusiva.“ – Wess Mitchell, presedintele Center for European Policy Analysis (CEPA)Sursa: Adevarul