Considerati de catre unii istorici occidentali drept un popor barbar, dacii aveau un nivel de dezvoltare avansat: unelte din fier, unele realizate de mesteri cunoscuti ai timpului, constructii fortificate realizate cu sprijinul unor mester greci sau romani. De asemenea, sistemul de aparare era bine pus la punct, iar dacii aveau un calendar propriu.
Reputatul istoric Hadrian Daicoviciu aduce argumente solide, in lucrarea „Dacii si civilizatia lor“, in sprijinul ideii ca nivelul de dezvoltare al poporului dac era unul ridicat. Acesta a facut o serie de cercetari cu privire la perioada de 200 de ani de dinaintea cuceririi teritorilor dacice de catre Imperiul Roman.
„Pe plan economic-material, ea este vremea fauririi unei civilizatii de tip oppidan (n.r. – asezare civila fortificata, care reprezenta centre administrative); pe plan spiritual, ea e marcata de insusirea scrisului si de manifestarea unor cunostinte cu caracter stiintific la daci; in sfirsit» pe plan politic, aceasta perioada de 200 de ani este vremea organizarii celei mai inalte la care a ajuns societatea dacica: statul lui Burebista si al lui Decebal“, arata istoricul Hadrian Daicoviciu.
Complexul de cetati din Muntii Orastiei
Potrivit istoricului Hadrian Daicoviciu, complexul de cetati din Muntii Orastiei demonstreaza existenta unei civilizatii dacice evoluate:
S-a spus, pe baza sapaturilor din Muntii Orastiei, ca in cele doua secole care au precedat cucerirea romana, dacii au creat o civilizatie oppidana, cvasioraseneasca. Caracterizarea e justa, caci cercetarile au pus in lumina laturile diverse ale unei puternice civilizatii a fierului ce depasise stadiul rural. Aceasta civilizatie e definita deopotriva de impunatoarele cetati din Muntii Orastiei, cu zidurile lor din blocuri de piatra crescute parca din flancul inaltimilor dominante, cu turnurile lor de aparare si de locuire, si de inventarul arheologic al asezarilor civile. (…) Se cuvine subliniata, inainte de toate, unitatea profunda a civilizatiei dacice. Pana acum cativa ani, complexul din Muntii Orastiei era considerat ca un fenomen aparte si, intr-o oarecare masura, aceasta conceptie ramane valabila. Complexul din Muntii Orastiei reprezinta, in adevar, o concentrare formidabila, pe un spatiu geografic relativ restrans, a manifestarilor superioare ale civilizatiei dacice: cetatile cu ziduri inspirate din arhitectura militara elenistica, asezarile cu sute de obiecte de fier, cu ceramica de calitate superioara si chiar cu ceramica pictata intr-un stil original, sanctuarele patrulatere sau circulare cu coloane sau stalpi de calcar si andezit. In acest sens, complexul din Muntii Orastiei ramane un fenomen singular; dar cercetarile recente au dovedit ca elementele care-o compun se regasesc, fie si pe scara mai redusa, in alte zone.
Istoricul a ajuns la concluzia ca cetatile descoperite in diferite zone ale tarii faceau parte dintr-un sistem de aparare mai vast si mai complex , dispuse in doua centuri defensive concentrice in jurul Sarmizegetusei.
„In acelasi timp, cetatile din estul Transilvaniei si fortificatiile din Moldova vorbesc despre unitatea politica vasta realizata in anumite perioade ale istoriei statului dac. Despre aceeasi unitate profunda de cultura vorbesc si constructiile civile sau sacre, precum si inventarul asezarilor dacice, se mai arata in volumul „Dacii si civilizatia lor“.
„Civilizatie profund originala“
Uneltele dacilor demonstreaza un nivel dezvoltat al tehnicii. Istoricul Hadrian Daicoviciu sustine ca dacii au preluat multe elemente de la alte popoare, dar ca au reusit sa le integreze in propria cultura, astfel incat originalitatea a ramas intacta:
