Realizatorul Marius Vintila povesteste pe blogul sau si pe contul personal de Facebook cum s-a intalnit cu Liviu Dragnea in avionul care venea de la Viena la Bucuresti si reda dialogul avut cu liderul PSD.
„Desi am emotii, stiu ca nu voi ateriza fara sa ii spun lui Dragnea ceva, mai ales ca gestul Irinei, inca foarte tulburata, a actionat ca un super-stimulent asupra mea. Dar ce sa ii spun?
Una e sa te duci la Oprescu, un “fost”, si sa il injuri (politicos, desigur) de capitala lui tac-su generalu’ de secu’. E ceva concret, stii de unde sa apuci comunicarea. Sau sa te duci la Stolojan, ca si el era in avion (!), la business…ma gindeam sa nu cumva sa ii vina lui Dumnezeu, daca exista, ideea sa se razbune pe astia tocmai ieri la zborul nostru. Stolo e si el un “fost”, poti sa ii reprosezi chestii generale eventual, ca cine-si mai aminteste cu precizie ce timpenii a facut…?
Dar cu Dragnea e altceva. Dragnea e inca pe val. E cel mai puternic om din Romania la vedere. Face si desface chiar acum guvernele care au comis cele mai nasoale si mai inconstiente chestii de dupa ’89. Iar noi ne pregatim sa mergem la protest imediat ce aterizam. Cu legile justitiei si cu ordonanta 13 transformata in lege. Sunt activist, sunt cu el in avion si am doar doua-trei minute sa ii spun ceva. Ceva pe un ton civilizat, desi imi e greu, ceva care nu ma astept sa ii schimbe comportamentul de azi pe miine dar care sa conteze. Pentru mine, pentru el, si pentru cei care i-ar spune ceva dar nu au ocazia.
M-am intrebat de multe ori de ce sunt oamenii, sau poate doar romanii (?) atit de “cuminti” incit cind vad cite un politician linga ei fac obisnuitul marunt din buze dar nu se duc sa il confrunte. Da, se injura mult pe Facebook, pe bloguri, in piata. Dar daca ajungi singur cu el, ce ii spui din tot ce ai sa ii spui? Fara sa il jignesti dar fara sa cazi in ridicolul unei intrebari generale de tipul “de ce distrugeti tara, domnule X?” pe care ar rosti-o un reporter care l-a asteptat pe X mai mult de 3 ore in fata la DNA, dar are doar zece secunde pina cind ala se ascunde in limuzina. si in concluzie, zero sanse la un raspuns.
Nu mai astept sa se stinga luminitele cu centura de siguranta. Vreau sa ii vorbesc lui Dragnea inainte sa ajunga caruciorul insotitoarei de zbor in dreptul lui, altfel va fi probabil prea tirziu. (ii spusesem si Irinei; aproape sigur nu va trece pe la ghiseele prostimii, odata aterizat.)
Ma ridic. Ajung in dreptul lui. Dragnea e cu o carte deschisa in miini, pare ca efectiv (!) citeste. Un badigard de-a dreapta, celalalt pe acelasi rind dar peste culoar, la geam. Avionul e cu doua siruri de cite doua scaune. Cer voie sa ma asez pe locul liber de vis-à-vis de Dragnea, in stinga culoarului. Badigardul ma lasa.
Eu: – Domnu’ Dragnea, ma numesc…(mi se pare de bun simt sa ma prezint), si am lucrat ceva ani in mass-media. As vrea sa va spun citeva lucruri. (Se itesc citeva capete care asculta interesate ce spun. imi cam tremura vocea.)
Dragnea: (ridica privirea din carte, ma priveste in ochi, asteapta…)
Eu: – As fi vrut sa pot sa ma intilnesc intimplator cu cel mai puternic politician din tara mea si sa il felicit pentru activitatea pe care o are. Dar fiind vorba de dumneavoastra trebuie sa va spun…ca eu cred ca va bateti joc de tara asta si mintiti un popor intreg. Vreti sa legalizati hotia… (nu imi vine sa cred ce ii spun lui Dragnea!)
Dragnea (ma intrerupe): – …pe ce va bazati?
Eu: – Domnu’ Dragnea, sunteti un politician bun. Ma uit acum in ochii dumneavoastra si imi vine sa va cred. Dar amindoi stim adevarul. Ce va doresc eu e un proces cinstit in urma caruia sa mergeti la puscarie daca asta meritati. (Nimanui pina acum nu i-am mai dorit puscaria drept in fata.)
Dragnea: – Asa sa fie. Deocamdata lumea pare sa fie de acord cu…
Eu (il intrerup): Care lume? Domnu’ Dragnea, in tara asta jumatate din oameni va urasc, si aia e jumatatea educata, iar celeilalte jumatati nu ii pasa de dumneavoastra. Sa stiti asta.
Ma ridic sa plec, dar ma intorc…
Eu: – Atit am vrut sa va spun daca tot am avut ocazia sa stau de vorba cu dumneavoastra. Am ales sa nu tac, ca ceilalti oameni din avion care v-ar fi spus probabil acelasi lucru. si daca credeti ca e bine ce faceti, faceti in continuare!
si (chiar ca) plec.
Ajung la locul meu cu palmele uscate, destul de calm. Dimineata eram intr-un muzeu vienez si ma gindeam ca la “remember”, acest 5th of November insemna pentru mine cel mult cei 9 ani, la zi, de cind m-am lasat de fumat. Seara ii spuneam celui mai periculos politician roman ca il consider bun de puscarie. Nu prea am avut timp sa cintaresc ce risc. Poate niste controale intimplatoare de la finante, cum au avut cei de la Rise Project. Nu cred ca-s atit de important. si mi-am asumat riscul. Oricum, la cit de timpita e legislatia romana (si) in domeniul financiar, cind vine ANAF-ul la o firma gaseste totdeauna ceva in neregula”, scrie Vintila pe blog.
