1. A Clockwork Orange (Portocala mecanica)
Tanarul delincvent Alex De Large (Malcolm McDowell), inteligent si sigur pe sine, isi duce viata urmarind filme porno, ascultand Beethoven si conducandu-si banda de „Droogs” (intre care Warren Clark, cu o mutra de copil) – toti imbracati in alb si purtand palarii melon – in curse nebunesti de „ultra-violenta”, in timpul carora vorbesc un argou specific, o combinatie rimata de rusa si accent cockney londonez. Cea mai agresiva scena din aceasta prima parte a filmului (circa 20 de minute) il va urmari apoi pe Alex cand va deveni neputincios: dand buzna intr-o locuinta luxoasa amenajata futuristic, membrii bandei il schilodesc pe sot (Patrick Magee) si o violeaza pe sotie (Adrienne Cord) in timp ce Alex zbiara „Singin’ in the rain”, ritmandu-si loviturile de bocanc (marca Doctor Marten). Desi violul acesta pare sa ramana in memoria spectatorilor ca o fapta de o violenta aparte, Kubrick taie scena exact in momentul in care Alex ii sfasie femeii costumul rosu strans pe trup. Intr-o alta escapada il vedem pe Alex sfaramand capul unei femei cu o gigantica sculptura falica – crima pentru care este ulterior arestat.
Dar brutalitatea institutionalizata care urmeaza condamnarii lui si il transforma intr-o victima lasa si slugarnica, este la fel de oribila ca si relele comise de Droogs – dar inca mai revoltatoare. E o satira acida a ipocriziei, coruptiei si sadismului societatii. Dornic sa scape din inchisoare, Alex se ofera voluntar pentru o terapie experimentala care ii creeaza o aversiune fizica fata de violenta si este supus unei dezgustatoare cure de temperament – legat, cu ochii special fixati larg deschisi -, care ii suprima impulsurile violente, dar il lipseste in acelasi timp de umanitate. Incapabil de a mai comite raul, Alex devine un individ slab, debil. Trimis inapoi in societate, el nu va putea sa se bucure de „libertate”. Tradat de fostii camarazi, care, ironic, sunt acum politisti, Alex primeste o rasplata ilara din partea uneia dintre fostele sale victime.
„Portocala mecanica trebuia sa fie un fel de manifest si chiar o predica asupra importantei posibilitatii optiunii. Eroul meu, sau antieroul, Alex, este foarte rau… dar rautatea sa nu este produsul unei conditionari sociale sau genetice, ci propria sa problema, in care s-a angajat cu toata luciditatea.” – Anthony Burgess – 1972
Sursa: guyspeed.com