Se spune ca nimic pe aceasta lume nu se infaptuieste fara stirea si acordul lui Dumnezeu. In tot ceea ce ni se poate intampla este inclusa si moartea celor dragi. Daca este oarecum firesc sa se intample ca parintii sa ne paraseasca inainte, adica intra in legea firii ca ei sa plece primii,ce se intampla, insa,cand copiii mor si raman parintii in urma lor neconsolati?
Nu este usor sa acceptam o astfel de pierdere. Orice persoana draga noua ne va lipsi,ne va fi dor de ea, amintirile ne vor bantui mereu ca niste dureri care nu isi gasesc leacul…,dar copiii inseamna enorm de mult pentru cei care le-au dat viata.
Ar trebui,poate,sa incepem prin a analiza ce anume se intampla in sufletul nostru cand ne moare cineva drag.Stim ca nu vom mai putea vedea acea persoana niciodata,ca nu o vom mai auzi,ca nu o vom mai putea strange in brate, ca nu ii vom mai putea auzi soaptele. Dupa cum observam,toate aceste argumente ne privesc doar pe noi, pleaca de la noi spre persoana care tocmai a decedat.
Persoana care pleaca isi incheie calatoria,se elibereaza si pleaca spre imparatia lui Dumnezeu. Poate ca pentru ea este o eliberare (cand a fost in mari suferinte fizice,de exemplu),poate ca isi doreste sa vada pe cei dragi plecati din aceasta lume (cartile sfinte spun ca ne vom putea intalni, dupa moartea noastra, parintii decedati,bunicii,fratii etc), poate ca stie ca atat i-a fost sa fie aici si este perfect impacata cu plecarea.
Sunt si cazuri cand,evident, se simt regretele despartirii definitive( pe pamant) si atunci, despartirea devine foarte dureroasa pentru toata lumea.
Revenim la afirmatia cu care am inceput,aceea ca absolut totul se face cu stirea si acordul Tatalui nostru Ceresc. Orice impotrivire,orice gest de nemultumire,orice lacrima este impotriva vointei Lui. Prin urmare, daca intelegem acest adevar simplu, acela ca toate cate se petrec sunt spre binele nostru, atunci ne va fi mult mai usor sa accceptam totul, inclusiv moartea copiilor nostri.
Pe de alta parte, se spune ca persoanele care au decedat au posibilitatea (sufletul lor) sa vada ce se intampla cu cei ramasi pe pamant. Tristetea si durerea nu le este de nici un ajutor,ba mai mult,le creeaza suferinta. Nu se pot bucura sa vada ca familia lor sufera in continuu. Din punct de vedere al credintei ortodoxe, vointa lui Dumnezeu este mai presus de orice si acceptarea tuturor situatiilor de durere si despartire aduce mila din partea divinitatii,care va interveni in alinarea suferintei,cu conditia ca nu suntem razvratiti.
Daca la acest fapt adaugam si o rugaciune prin care ii cerem Tatalui Ceresc sa ne ajute sa intelegem care a fost rostul disparitiei copilului nostru,de exemplu, El ne va arata. in ceea ce ii priveste strict pe copiii nostri,nu trebuie sa uitam ca ei nu sunt copiii nostri,sunt ai lui Dumnezeu si ei au menirea lor, viata lor si crucea lor de dus. Noi, parintii,am fost uneltele lui Dumnezeu sa ii aducem pe lume,dar ei sunt intotdeauna ai Lui,nu ai nostri !
Prin urmare,faca-se voia lui Dumnezeu in toate !
Sursa: Secretele
