7. Confucianismul
Confucianismul este un sistem filosofic bazat pe invataturile lui Confucius. La radacinile confucianismului se afla umanismul, si fiintele umane sunt considerate o panza, acestia putand invata, creste si perfectiona prin auto-educare si auto-creatie. Aceste invataturi se invart in jurul traditiei si legii si, desi in timpul dinastiei Mao a avut loc purificarea Chinei din punct de vedere religios, milioane de chinezi inca mai practica aceasta filosofie.
a) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea suprema / absoluta, constienta si activa, determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre;
b) Desi existenta se bizuie pe virtutea esentiala jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat, de vreme ce „oamenii nu sunt in stare sa fie devotati semenilor lor“ si „n-au nici cum sa-i poata sluji oamenii pe zei“, de vreme ce „nu poti cunoaste viata, neavand nici cum cunoaste moartea“;
c) Preocuparea esentiala a fiecarui ens ramane sa afle un Dao, adica o Cale pastratoare a echilibrului intre vointa Pamantului si vointa Cerului;
d) Sacrificiile trebuie sa fie pentru Cer si pentru Pamant;
e) Totusi, menirea ens-ului pe pamant este de a se desavarsi intru ren / run (omenie), indeplinindu-si datoria numai in concordanta cu ceea ce este adevarat si drept etc.
