Manastirile tibetane sunt construite pe stanci inalte, la care se poate ajunge numai pe carari abrupte. S-a pus intrebarea cum a fost posibil transportul acestor imense pietre?
Exista o metoda folosita si cunoscuta numai de preotii tibetani. Henri Kjellson, inginer suedez, a asistat la constructia unei manastiri tibetane, dat fiind prietenia lui cu un calugar tibetan.
Locul ales pentru constructia manastirii era la o inaltime de 250 de metri. La baza muntelui exista o suprafata de lansare cu forma unei farfurii si cu diametrul de un metru.
La 63 de metri distanta de acest loc sunt plasati pe circumferinta unui cerc cu centrul in platforma de piatra, 19 muzicieni, alcatuind un sector circular, fiind separati intre ei prin intervale corespunzatoare unui unghi de cinci grade.
Ei constituie un zid muzical cu dimensiunea de un sfert de cerc. La 12 metri in spatele lor si paralel cu acestia, se afla un grup format din 190 de preoti, astfel incat in spatele fiecarui calugar muzicant se afla 10 calugari, in linie, ca razele unui cerc.
Instrumentele celor din prima grupa sunt tobe si trompete. seful orchestrei este calugarul arhitect care da semnalul inceperii ceremonialului, iar ritmul este imprimat de o toba imensa de 150 kilograme. Trompetele suna de doua ori pe minut, fiind indreptate catre locul unde trebuie pus blocul de piatra.
Urmeaza patru minute de zgomote teribile-tobe si trompete impreuna, intr-un ritm cunoscut numai de calugari. Brusc, ca prin minune, blocul care trebuie transportat paraseste platforma de lansare si zboara in locul unde trebuie asezat.
Randamentul acestei metode este de 5-6 blocuri pe ora. Oamenii de stiinta nu pot explica acest fenomen. in stiinta se cunoaste faptul ca o raza perfect concentrata si subtila, care nu poate fi perceputa de urechea umana, de energie sonora, poate distruge un perete de caramida gros de 30 centimetri, situat la 500 de metri departare.
Doctorul Jarl a fost printre putinii occidentali care a fost martor la acest fenomen si chiar a facut un film. Societatea engleza care a finantat filmul a interzis difuzarea acestuia si l-a declarat secret timp de 50 de ani, scrie efemeride.
