Aceasta este o povestire populara evreiasca si este intitulata Povestea adevarului si adevarul povestii din care vei afla multe. Creditul pentru selectia acestei istorioare si promovarea ei in mediul online apartine lui Petrica Moisuc, a carui contributie, oricat de mica este trebuie sa-i multumim mai ales ca dintre toate piledele aceasta este cu totul deosebita…
Pe vremuri, cu mult inainte ca cineva sa mai tina minte, adevarul hoinarea, gol-golut, pe drumurile intortocheate ale vietii. Dar, toti ii intorceau spatele. Nimeni nu dorea sa-l gazduiasca. Oamenii fugeau din calea lui. Iar adevarul, posomorat si mahnit, isi continua pribegia…, pana intr-o zi, cand intalni povestea.
Aceasta stralucea si imprastia frumusetea ei, etaland o vestimentatie aristocrata si accesorii elegante. Toti cei care o vedeau afisau bucuria sincera de a fi privilegiati de prezenta ei.
– Spune-mi, dragul meu prieten de ce afisezi atata tristete? De ce cutreieri strazile cu fata asta spasita? – se adresa afectuos povestea
Stergandu-si lacrimile invizibile, adevarul ii impartasi:
– Sunt coplesit de durere, sunt batran, toti imi intorc spatele, nici o fiinta umana nu ma iubeste…
Povestea, usor dezamagita de cele auzite, impartasi adevarului:
– Nu batranetea reprezinta motivul desconsiderarii tale. Si eu sunt in varsta, dar, cu trecerea anilor, oamenii ma apreciaza tot mai mult. Uite, am sa-ti dezvalui secretul oamenilor: ei doresc sa-si incante ochii cu ceva frumos si stralucitor. Tocmai de aceea, am sa-ti ofer haine si incaltari si tot acaretul pentru ca sa oferi si tu imaginea pe care ei vor sa o vada.
Zis si facut.
Adevarul a urmat sfatul prietenos si s-a vestimentat in distinsele tinute oferite de catre poveste.
De atunci, si pana in zilele noastre, adevarul si povestea, povestea si adevarul, se plimba mana in mana pe cararile vietii, fiind ambii iubiti in aceeasi masura de catre toti oamenii…
