Raluca Jensen, o tanara romanca stabilita in Suedia, a ajuns subiect pentru realizatorul Mircea Badea, care nu a ezitat sa o puna la zid. Raluca a devenit celebra dupa ce a postat pe Facebook o imagine cu copilul ei purtand o pancarta pe care scria „Muie PSD”. Raluca a fost asaltata apoi de un val de mesaje, din partea fanilor Antena 3, care debordeaza de ura.
„V-am promis ca o sa va arat unele din mesajele primite de la fanii Antena 3. Din pacate sunt prea multe sa pot sa le fac poze la toate. Acesti oameni sunt parintii, prietenii, bunicii vostri. Ei sunt Romania! De unde atata ura? Amenintari, poze cu fostul meu apartament, injuraturi…”, a anuntat Raluca Jensen pe Facebook.
Iata cateva dintre aceste mesaje:
Ulterior, Raluca Jensen a dorit sa le arate tuturor acestor oameni care o injura cine este ea cu adevarat. Iata, pe scurt, povestea vietii acestei romance, postata pe blogul ei:
„M-am nascut pe 19 Martie 1986 intr-un spital jegos din Drobeta Turnu Severin. Mama avea 17 ani, tata 27. Nu se iubeau (cel putin asa mi-a spus mama) dar a ramas gravida si bunica nu a vrut „sa o faca de ras la vecini” asa ca s-au casatorit. Tata bea, mama lua bataie. A durat un an dupa care s-au despartit. Ura pe care o avea pe tata, a varsat-o pe mine: „Eu te-am facut, eu te omor! Trebuia sa fac avort sau sa te fi lasat lu´ tac’tu…”
Dupa revolutie, mama a incercat sa se stabileasca in Italia, la sora ei. Aveam vreo 3 ani atunci. Nu mai tin minte cat am stat in Modena dar am invatat bine limba italiana atunci. Apoi ne-am intors acasa, in Romania. Tot atunci am fost dusa la o gradinita „speciala” din oras pentru ca eram considerata un copil foarte inteligent. Faceam teste IQ zilnic si totul se preda in limba franceza. Mama a plecat iar in Italia dar m-a lasat cu bunica care nu prea intelegea de ce trebuia sa ma duca la gradinita aia din capul orasului cand putea la fel de bine sa ma lase la gradinita din cartier. Aia a si facut.
Eram o copila foarte timida. Nu ma miscam de pe scaun daca mergeam in vizita. Aveam o memorie extraordinara. Citeam o poezie o singura data si apoi o stiam. Era mai greu cu geografia. Si acum ma ratacesc si nu inteleg nimic. Imi placea sa ma joc elastic, tara tara vrem ostasi si sa imi iau un pres pe care stateam ore intregi la banca cu papusile. Luam bataie de la copii uneori. Nu suportam jocurile agresive si imi era frica sa ma urc in pom (odata am ramas acolo ore intregi) De la mama luam bataie din orice. Statea prost cu nervii. Era greu sa mergi la dicoteca noaptea si sa te trezesti dimineata sau sa ai rabdare sa faci lectiile cu copilul. Imi futea cate o palma peste bot si aia era! Voila educatie! Parca o si aud pe bunica-mea spunandu-i: „Nu mai da ma mama ma in ea…” atunci cand mi-a curs sange din nas de la inele ei de aur de pe degete.
Mama nu a lucrat in viata ei. Facea bani cu drumurile la sarbi in care vindea benzina (parca) sau avea iubit care o intretinea. Sau mai dadea bani imprumut si lua dublu. Chestii din astea. Munca din asta la care nu trebuie sa te trezesti in fiecare dimineata si sa te grabesti sa mergi la serviciu.
La 12 ani (ai mei) ne-am mutat in Trelleborg, Suedia. Mama il gasise pe John la nu stiu ce prietena. Nu era vorba de iubire aici… era vorba de acte. Bine, apoi cred ca ea chiar s-a indragostit de el. Au stat multi ani impreuna. Apoi el a inselat-o si ea l-a gasit pe Mihai. Un libidinos din ala obsedat de cum arata. Parul lung si corpul bronzat de la solar. Traia pe ajutor social in Suedia dar mergea in vacante prin Thailanda. Isi cantarea mancarea pe care o manca sa nu cumva sa faca burtica si tinea valiza cu haine pentru fetitele din Thailanda sub pat. Venea des pe la noi. Nu il suportam. Adora sa faca plaja in chiloti la noi pe balcon. Isi strangea boxerii sub coaie pana ii facea chiloti tanga. Asta ca sa nu cumva sa se bronzeze naspa. Mda…
La 14 ani alergam cu ziarele prin oras sa fac bani pentru a putea merge in vacanta cu echipa de baschet la care jucam. Toti faceam asta. A fost primul meu job.
Am terminat generala, am intrat la liceul economic si apoi, la 18 ani m-am mutat de acasa. Lucram ca asistenta medicala la un centru de batrani cu probleme psihice si mergeam cu o masina la tot felul de alarme pe care le primeam noaptea. Bolnavi de cancer, batrani care aveau nevoie de ajutor sau tineri cu tot felul de boli sau probleme. In timpul asta studiam la facultatea de business development din Malmo. Schimbam 3 autobuze sa ajung la ore.
La 21 de ani m-am indragostit de Emilio. Ne-am mutat impreuna si am facut o fetita care ne face viata mai frumoasa. La 25 de ani ne-am despartit. Fetita avea 5 luni ia eu ma uitam in oglinda si uram faptul ca ajunsesem exact ca mama. Singura cu un copil. Am ramas prietena cu tatal fetitei mele si duminica ne intalnim mereu la cafea. Eu, el, Lianna si fratele ei, Leonel.
Am o viata normala. Dimineata ma trezesc, beau cafea si mananc ceva. Apoi ascult muzica si fac curat. Imi duc fetita in parc daca sunt libera si daca nu, o duc la gradinita. Merg la studio unde lucrez si mai ascult artisti si melodii noi. Fac cate un interviu pe Skype si programez interviuri pentru tot felul de artisti cu care lucram. Apoi merg acasa, gatesc si arunc gunoiul. Merg la autobuz, imi iau fetita de la gradinita, mancam si apoi o pregatesc sa o las la gradinita de noapte sau la ta-su ca sa pot sa merg la al doilea job. Incep la ora 19.00 si termin la 04.00. Uneori dorm cand ajung acasa… alteori nu. Cateodata adorm fara sa vreau si altadata nu pot sa dorm 2-3 zile la rand. Cand sunt libera citesc, ma joc cu fetita mea, scriu si beau vin rosu.
Sunt singura. Nu am surori, nu am frati. Nu am contact cu mama sau cu tata. Pe tata nu l-a interesat niciodata nimic de cand s-a despartit de mama. Mama m-a crescut impreuna cu bunica. Bataile si injuraturile erau la ordinea zilei. „Proasto, curvo, toanto, handicapato, imputito, nesimtito, posedato”. Asta m-a facut sa fiu imuna la injuraturi si cuvinte spuse aiurea de altii. Chiar nu imi pasa.
Toata viata mea m-am uitat in oglinda si mi-am promis ca nu o sa fiu in viata mea ca mama. Nu o sa depind niciodata de un barbat. Nu o sa ma incante niciodata cadourile. Nu o sa imi lovesc niciodata copilul psihic sau fizic. Nu o sa stau in viata mea aiurea, fara un job. Nu o sa fac niciodata rau copilului meu. Nu o sa fac niciodata rau cuiva.
M-am educat singura. Muzica si cartile citite. Filmele, documentarele si persoanele din viata mea m-au invatat cum sa fiu si cum sa nu fiu.
Ma considerati curva pentru ca scriu pe Facebook despre mastrurbare, fantezii sexuale si sex oral? Nu, nu sunt curva. Nu am luat in viata mea bani pentru a suge pula si barbatii cu care am ajuns in pat, in masina sau in lift, erau barbati pe care ii iubeam intr-un fel sau altul. Ma considerati o mama denaturata pentru ca scriu „Muie PSD” pe pancarta fetitei mele? Nu, nu sunt. Eu nu am dat niciodata o palma la fund copilului meu. Copilul meu nu este speriat cu „o sa te bata dumnezeu”. Copilul meu are mereu ce manca si foarte multe haine si jucarii. Copilul meu merge la dentist, se spala pe dinti si este spalat la fund cand face caca. Copilul meu merge in vacante. Copilul meu face sport si bea lapte zilnic. Copilul meu merge la control anual la un doctor de familie si este vaccinat cand trebuie. Copilul meu invata despre corpul ei si corpul unui baietel deja de la gradinita. Copilei mele nu ii este rusine sa vada o femeie in pielea goala pentru ca uneori ne facem dus impreuna. Copilul meu mananca fructe, legume si invata sa scrie desi are doar 5 ani. Copilul meu se uita la documentare despre planete si animale. Copilul meu are program de somn de la 21.00 la 08.00 si nu, nu se trezeste noaptea. Copilul meu face pipi si caca la wc de cand avea 3 ani. Copilul meu este luat in brate zilnic, pupat, admirat si respectat. Copilul meu a mers si merge la proteste si a fost invatat sa spuna „FUCK YOU” si sa dea un sut in coaie oricarui baietel care o trage de par sau incearca sa o loveasca. Fetita mea are doar 5 ani dar va garantez ca este mai sanatoasa (psihic si fizic) decat multi dintre voi.
Trebuie sa fii bolnav sa ameninti si sa injuri o femeie care nu ti-a facut absolut nimic. Trebuie sa fii bolnav sa vrei sa moara, sa faca cancer, sa fie violata ea si fetita ei, sa fie batuta sau alte porcarii pe care le-ati scris. Trebuie sa fii bolnav sa ameninti cu Protectia Copilului si sa nu vezi copiii desculti sau fara haine din fata ta. Trebuie sa fii bolnav sa nu lasi o femeie sa se exprime cum vrea. Trebuie sa fii bolnav sa ai atata ura, invidie si prostie in tine. Trebuie sa fii bolnav sa te simti amenintat de mine… eu care nu am facut rau nimanui, vreodata.
Asta sunt eu, Raluca Jensen. Libera, independenta, vulgara, sensibila, feminina, inteligenta, proasta, haioasa, nebuna, iubitoare si multe, multe altele. Sunt femeie, sunt mama, sunt om. Gresesc, ma ridic, ma scutur si merg mai departe. Vorbele voastre nu ma afecteaza. Vorbele voastre la adresa copilului meu ma afecteaza. Si pentru asta o sa continui sa va dau muie, asa cum stiu eu. Sensibil si puternic. Exact ca o curva!”, a scris Raluca Jensen pe blog.