Zoe Daian: Tata tinea foarte mult la Zian (numele de botez al Parintelui — n.r.). L-a adus la noi in casa cand era de vreo opt ani si avea probleme in familie din cauza divortului parintilor lui. Pot spune ca tata tinea la Zian mai mult decat la mine. Zian imi lua apararea mereu cand, mica fiind, faceam ”cate-o nefacuta” si mama, foarte severa cu mine, ma certa. Ma lua langa el si-i spunea mamei sa plece si sa ne lase singuri, iar mama se imblanzea imediat, desi nu-i era in fire, si scapam de nuielusa. Tin minte ca nu-i placea societatea. Parintii mei au cununat foarte multi tineri, iar cand il chemau si pe el la nunta, nu voia sa se duca. Ii spunea mamei ca ramane acasa ca sa aiba grija de mine: ”Marioara, eu nu sunt pentru viata asta. Voi mergeti linistiti, eu am grija de Zoe’, ii spunea Zian mamei mele. Avea grija de mine, m-a invatat sa beau laptele care mie mi se parea mereu amar la gust, dar cand imi dadea sa beau din cana lui era dulce. Era un baiat chipes, frumos, semana cu mama lui, multe fete au incercat sa-l rupa de pe calea lui, dar el nu a cedat niciodata.
Cand v-ati dat seama, prima data, ca Zian era ”altfel”?
Zoe Daian: Eu aveam un regim foarte sever cand invatam sa cant la pian, iar tata, care stia sa cante la pian si la vioara, imi aducea partituri dificile. Odata, ii spune lui Zian sa cante si el ceva la pian. ”Eu? Pai eu nu am pus mana pe pian in viata mea, doar o ascult pe Zoe’, i-a raspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Intr-o piata persana”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificila, el a urmarit cu degetul cateva portative si a inceput sa cante. Mama a venit in usa sufrageriei sa vada cine canta atat de bine, intrucat stia ca eu inca nu o interpretam perfect, si-a facut cruce cand l-a zarit pe Zian si am fost toti consternati de ceea ce am vazut la el. Apoi, tata i-a dat vioara si a cantat si la vioara, la fel. Ne-am dat seama ca este ceva nepamantean in el. Ma jucam cu el, ma ascundeam si-i spuneam sa ma caute sau sa fuga dupa mine. Cand avea 19 ani, intr-o zi, in gradina, a pictat un tablou, ”Iisus in Gradina Ghetsimani”. Cand eu am implinit 15 ani, am fost la el, la Sambata, si i-am zis: ”Unchiule, esti tare frumos!’. A incremenit, a venit la mine, m-a sarutat pe frunte si a spus: ”Au crescut copiii!’. Dintr-o data si-a dat seama ca aveam alta varsta. Era deosebit de frumos.
A vorbit vreodata Parintele despre harul Duhului Sfant care lucra in el?
Zoe Daian: Multa lume a crezut ca este un impostor. Statea multime de lume la coada sa-i spovedeasca, dar nu-i lua pe toti, ci ii alegea la spovedanie si le spunea: ”Mai, Ioane, tu nu ai spus tot. Nu ai spus asta, asta’. Stia totul. Pe Parintele Arsenie l-au vazut multimile, in timpul rugaciunilor, cum se ridica de la pamant si nu mai atingea podeaua cu picioarele. De minunea care este in el nu a vorbit niciodata, dar mi-a povestit toata viata mea si a fiicei mele, care urma sa fie. Ii ziceam de multe ori: ‘Tu esti un Dumnezeu!’. El zicea. ”Da’ de unde!” Schimba vorba ca sa nu cada in pacatul trufiei. Modestia lui era extraordinar de mare. Cand am fost o data la Prislop, de Ziua Crucii, mama unui parinte episcop dorea sa ma cunoasca si mi-a povestit despre intalnirea sa cu parintele Arsenie: ”Tot auzeam din satul meu ca acest calugar vede in tine tot, mergea la el toata lumea. Am ajuns la Prislop. Voiam doar sa-l vad si sa pun mana pe el. Erau mii de oameni, dar la mine s-a uitat si mi-a zis asa: Ce ai tu in pantec acum, nu va fi al tau, ci al Prislopului”. Nimeni nu stia ca era insarcinata in afara de ea, care aflase de doar doua zile. Iar acel copil a ajuns episcop. Prin anii ’80, Parintele Arsenie a fost dus si la Ceausescu, care l-a intrebat: ‘Hai, popo, am auzit ca tu prezici soarta unui om. De mine ce stii?’. Si Arsenie i-a spus: ‘Intr-o zi de mare sarbatoare veti fi omorati amandoi’. Ceausestii nu au crezut si i-a spus maiorului sa-l ia si sa nu-l mai vada.
Cum a fost despartirea de Parintele Arsenie cand a plecat la Sambata?
Zoe Daian: Eu am plans foarte mult pentru ca el nu mai vine acasa. Eram mica si nu mai avea cine sa ma ocroteasca. Intr-o zi, tata ne-a trimis pe mine si pe mama la Sambata. I-a facut mama prajiturile preferate, i-a pus o tabla de slanina, sunca, paine de casa. Am coborat in gara Voila si mai aveam 15 km. pana la manastire. El nu stia ca venim, bagajul greu, caldura mare de iulie, nicio umbra de copac. Mama nu mai putea sa mearga si a zis de doua ori ‘Fire-ai al dracului, Zian. M-ai facut sa vin pana aici, ca nu ti-ai gasit o manastire mai aproape de casa’. Mai aveam de mers. La un moment dat, brusc, el ne-a iesit in cale si zice: ‘Marioara, Marioara, de doua ori m-ai dracuit pe drum’. Mama a incremenit. El s-a apropiat de mine si mi-a zis: ”Tu ai crescut. Acum asta e casa mea. De-acum, voi veniti la mine. Eu voi veni acolo mai rar”. M-a ocrotit foarte mult, mai ales dupa ce tata a fost arestat. Tata facut scoala la Viena si era director de scoala in sat, era exigent, iar un invatator moldovean l-a reclamat pe tata la Securitate ca familia directorului merge prea des la biserica si da un exemplu prost oamenilor. A fost arestat, dus la canal, dar Arsenie nu s-a intalnit acolo cu el. L-am adus pe tata in sicriu, la 50 de ani.
Ati vorbit cu parintele despre perioada in care a fost la Sfantul Munte Athos?
Zoe Daian: Remarcandu-se ca student, toti cei de la Facultatea de Teologie din Sibiu au spus ca trebuie neaparat sa mearga la Athos. El a acceptat si a spus ca vrea sa caute acolo cel mai sever calugar care sa-l ia si sa-l formeze. Acolo ajuns, a intrebat care este cel mai aspru si a ajuns la el. Prima data, calugarul i-a spus: ”Te duci, maturi si faci curat”; era o zona destul de periculoasa, abrupta. A mers, a facut curat, era perfectionist, dar parintele a verificat si i-a spus ca nu e multumit. ”Nu esti bun nici de maturat’, i-a spus acel calugar. A suferit cumplit, pentru ca nu i-a spus ce nu a facut bine, dar a luat asupra lui dojana. Acel preot i-a devenit duhovnic, iar la plecare i-a spus: ”Arsenie Boca nu am crezut ca esti un spirit atat de mare!’. I-a placut ascultarea lui. A venit foarte fericit si multumit sufleteste de acolo.
Ce stiti ca-l supara cel mai tare? S-a plans vreodata in viata de ceva?
