Adevarata realitate a banilor
Banii sunt astazi, in esența, virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 in calculatoarele bancilor. Majoritatea comerțului mondial se desfasoara fara bani fizici. Doar 10% din tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice in „lumea reala”. Piețele financiare constituie un sistem de creare a banilor virtuali si a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogații. Grație jocului piețelor financiare (care permite transformarea in beneficii a oscilațiilor cursului bancar), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simpla circulație a electronilor in calculatoare. Ceea ce legea interzice falsificatorilor si ortodoxia economica interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrans de beneficiari. Daca vrem sa ințelegem ce este in realitate banul si la ce serveste el, e suficient sa inversam vechea zicala: Timpul inseamna bani → Banii inseamna timp. Banii permit cumpararea timpului altora.
Banii, timpul si sclavii
Din punct de vedere tehnic, banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra bani, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora, deoarece fiecare conversie intre bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, ce variaza in funcție de raportul forței economice intre cumparator si vanzator. In practica, acest raport de forțe este intotdeauna defavorabil consumatorului – salariatul. Cand un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs, el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acel produs la un preț mai ridicat decat salariul care ii este lui platit pentru o fracțiune echivalenta din propriul lui timp. De pilda, daca o masina e produsa in 2 ore de catre 20 de salariați (incluzand aici si munca comercianților si cea depusa pentru echipamentele de producție folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste 2 ore ar trebui sa fie egal cu a 20-a parte din prețul masinii, adica 500 Euro, daca masina a costat 10.000 Euro. Asta inseamna un salariu orar teoretic de 250 Euro. Pentru cea mai mare parte a salariaților, suntem foarte departe de aceasta socoteala. Cand un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a treia, raportul scade la 1.000 contra 1. Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt intreprinderile, precum si statul, atata timp cat banii luați prin impozite si taxe nu sunt folosiți in interesul general.
Distrugerea naturii se face intentionat
Ea este dorita de noua putere economica. De ce? Disparitia naturii si cresterea poluarii vor face individul din ce in ce mai dependent de sistemul economic si va da nastere unor noi profituri (printr-un consum in crestere de medicamente si prestari medicale). Natura reprezinta un punct de referinta in ordinea naturala a Universului. Contemplarea frumusetii si perfectiunii naturii este subversiva pentru aceasta noua putere economica. O ameninta prin aceea ca individul poate respinge uratenia mediilor urbanizate si pune la indoiala ordinea sociala care trebuie sa ramana singura referinta. Urbanizarea mediului permite plasarea populatiei intr-un spatiu controlat, supravegheat, si in care individul este total scufundat in ordinea sociala. Contemplarea naturii predispune la visare si intensifica viata interioara a indivizilor, dezvoltandu-le sensibilitatea si liberul arbitru. Astfel, ei inceteaza a mai fi fascinati de marfuri, refuza programele televizate destinate sa-i abrutizeze si sa le controleze spiritele. Eliberati, incep sa-si imagineze o societate fondata pe alte valori decat profitul material. Tot ce-i ce poate determina pe indivizi sa gandeasca si sa traiasca prin ei insisi este potential subversiv pentru aceasta noua putere economica. Cel mai mare pericol pentru ordinea sociala este spiritualitatea, deoarece ea ii rastoarna individului sistemul de valori si deci comportamentul indus de conditionarile sociale. Pentru stabilitatea „noii ordini sociale”, tot ce poate stimula trezirea spirituala se doreste a fi eliminat.
2.000 de ani de istorie
In aceste ultime doua milenii, civilizatia a trecut prin patru epoci succesive, marcand patru forme de putere politica:
– Epoca triburilor – puterea exercitata prin forta (si mai rar prin intelepciune sau cunoastere).
– Epoca imperiilor si a regatelor – putere ereditara; nasterea notiunii de stat.
– Epoca statelor-natiune – deschisa de monarhia parlamentara din Marea Britanie in 1689, de revolutia franceza in 1789 si prin fondarea SUA. Intr-un stat-natiune, puterea nu mai este ereditara, ci exercitata de conducatori considerați a reprezenta poporul si desemnati prin alegeri (stat-natiune democratic) sau prin cooptarea in sanul unui partid unic (stat-natiune totalitar).
– Epoca conglomeratelor economice – initiata in 1954, pusa in practica in cursul anilor ‘70 si ‘80 si operationala total incepand cu anii ‘90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv si nici localizata geografic (ca triburile, regatele, statele-natiune). Ea este exercitata direct de catre cei ce controleaza sistemul financiar si producerea marfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul tehnologiei, al energiei, al banilor si al informatiei. Aceasta noua putere este globala, planetara. Nu exista deci nici alternative, nici supape. Ea constituie un nou nivel de organizare a civilizatiei, un fel de super-organism.
Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice si sociale par sa necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globala. Unificarea lumii prin economie si declinul statelor-natiune au fost justificate partial de o cauza nobila: a face imposibil un nou razboi mondial care, in era atomica, ar insemna sfarsitul civilizatiei. Dar chestiunea este de a sti in serviciul caror obiective si a caror interese se pune aceasta noua putere, prin cine trebuie ea sa fie exercitata si prin ce contra-puteri trebuie sa fie echilibrata si controlata.
Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativa prin ea insasi. Teoretic, ea poate sa permita stabilirea unei paci mondiale durabile si a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar daca ea continua sa fie organizata in beneficiul unei elite si daca isi pastreaza orientarea actuala, nu va intarzia sa genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completa a fiintelor umane in marfuri, distrugerea totala a naturii si forme noi de robie.
Sursa: certitudinea.ro
