Adevaratii stapani ai lumii nu mai sunt guvernele tarilor, ci conducatorii grupurilor multinationale financiare sau industriale si ai unor institutiilor internationale „opace”: FMI, Banca Mondiala, OCDE, OMC, bancile centrale.
Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt alesi in mod democratic, in ciuda impactului deciziilor lor asupra vietii populatiei. Puterea acestor organizatii se exercita la o dimensiune planetara, in timp ce puterea statelor este limitata la o dimensiune nationala. De altfel ponderea societatilor multinationale in fluxurile financiare a depasit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnationala, mai bogate decat statele si reprezentand principalele surse de finantare ale partidelor politice de orice orientare in majoritatea tarilor, aceste organizatii se situeaza mai presus de legi si de puterea politica, mai presus de democratie.
Iluzia democratiei
Democratia a incetat deja sa mai fie o realitate. Responsabilii organizatiilor care exercita puterea reala nu sunt alesi in mod democratic si publicul nu este informat in ceea ce priveste deciziile lor. Raza de actiune a statelor este din ce in ce mai mica, din cauza existentei unor acorduri economice internationale in privinta carora cetatenii n-au fost nici consultati, nici informati. Toate aceste tratate elaborate in ultimii 5 ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizeaza un scop unic: transferul puterii statelor catre organizatii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare”. Suspendarea proclamata si explicita a democratiei n-ar fi exclus sa provoace o revolutie. Acesta este motivul pentru care s-a decis mentinerea unei democratii de fatada si o deplasare a puterii reale catre alte focare de putere. Cetatenii continua sa voteze, dar votul lor a fost golit de continut. Ei voteaza pentru alegerea unor responsabili care nu mai detin practic adevarata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotarat, programele politice de „dreapta” si de „stanga” au ajuns sa se asemene foarte mult in tarile occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mancare, dar putem alege sosul. Mancarea pe care suntem fortati s-o consumam se numeste „noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta, sau dulce acrisor – de stanga.
Disparitia informatiei
De la inceputul anilor ’90, informatia a disparut in mod progresiv din media destinata marelui public. Ca si alegerile, jurnalele televizate continua sa existe, dar ele au fost golite de continut. Un jurnal televizat contine maximum 3 minute de informatie reala. Restul este constituit din subiecte „de revista”, reportaje anecdotice, fapte diverse, mici barfe sireality-show-uri. Analizele jurnalistilor specializati ca si emisiunile de dezbatere a informatiilor au fost aproape in totalitate eliminate. Informatia se reduce acum doar la anumite segmente din presa scrisa, citita de o minoritate. Disparitia informatiei este semnul clar ca regimul nostru politic si-a schimbat natura.
