Dupa 16 noiembrie, am evitat sa mai scriu despre bietul Ponta pentru ca sunt un om milos si nu imi place sa dau in oameni cazuti. De cateva zile, insa, mila mi s-a transformat in greata. Pentru ca vad cu stupoare cum ”marele” lider al PSD refuza sa se ridice in doua picioare, ca un barbat, preferand sa umble in patru labe, ca un catel.
– Ce te guduri, Victore,
Fara minte, fara gand,
Ca un pudel tremurand?
– De ce nu m-as gudura,
Daca trece vremea mea!
Votul scade, ura creste
Si partidul mi-l rareste.
Bate neamtul tara lunga –
Toti lingaii mi-i alunga;
Zice neamtul dintr-o parte –
Dragnea-i ici, Geona-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca voturile-mi trec!
Peste varfuri de antene
Trec in salturi grobiene,
Ducand visurile mele
Si mintiuta mea cu ele.
Si se duc tot scheunand,
Ratiunea-ntunecand,
Si se duc ca stirile,
Scuturand minciunile,
Si ma lasa tot prostit,
Pricajit si jerpelit
Si cu Sova singurel,
De ma-ngan numai cu el!
