Cine ar fi crezut ca incapatanarea sau optimismul exacerbat pot fi ingredientele unei vieti mai lungi. Aceasta este concluzia unui nou studiu efectuat in Statele Unite, publicat in jurnalul ”International Psychogeriatrics”, relateaza UPI.
O echipa de oameni de stiinta aflata in cautarea unor indicii cu privire la longevitate si-a concentrat cercetarile in zona a noua sate indepartate din regiunea Cilento din sudul Italiei, unde sute de locuitori au peste 90 de ani. Studiul s-a concentrat pe 29 dintre acestia, participantii avand varste cuprinse intre 90 si 101 ani. Desi starea de sanatate fizica a acestor persoane varstnice era mai precara in comparatie cu cea a membrilor mai tineri din familiile lor, acestia prezentau o stare mentala mai buna, potrivit cercetarii.
”Mai multe cercetari au fost efectuate pe adulti cu varste inainte, insa acestea s-au concentrat cu precadere pe genetica decat pe sanatatea lor mentala sau pe trasaturile de personalitate”, a declarat unul dintre autorii pricipali, dr. Dilip Jeste, profesor de psihiatrie si neurostiinte la Facultatea de Medicina a Universitatii din San Diego, California. ”Principalele teme care au reiesit din studiul nostru, si par sa fie trasaturi unice asociate cu o stare mai buna de sanatate fizica a acestei populatii rurale, sunt optimismul, etica muncii, incapatanarea si o puternica legatura cu familia, cu religia si cu pamantul”, a precizat Jeste in cadrul unui comunicat emis de universitate.
Dintre acestea, s-a remarcat afectiunea fata de pamant. ”Dragostea persoanelor din acest grup fata de pamantul lor este o tema comuna si le ofera un scop in viata. Majoritatea inca efectueaza munci in cadrul gospodariilor si al suprafetelor de pamant. Ei spun: ‘Aceasta este viata mea si nu voi renunta la ea’”, a declarat Anna Scelzo, membra a echipei de cercetatori, asistent in domeniul sanatatii mintale in Chiavarese, Italia.
Oamenii de stiinta a descoperit de asemenea ca aceste persoane varstnice aveau insusiri semnificativ mai bune in ceea ce priveste increderea in sine si luarea deciziilor in comparatie cu semenii lor de 50, 60 si 70 de ani. ”Acest paradox al inaintarii in varsta sustine ideea ca starea de bine si (nivelul de) intelepciune se accentueaza proportional cu varsta, chiar daca sanatatea fizica se deterioreaza”, a adaugat Jeste.
