Nu sunt un as la politica dar nici idiot nu sunt. Azi, Senatul a împlinit 150 de ani. Insa nu asta am sarbatorit. Am sarbatorit ura – de clasa, de rasa, de partid, de oameni, de orice ar fi. Presedintele Romaniei nu a fost invitat la eveniment. Pentru ca ei, politicienii, se urasc. Nici nu conteaza cum se numeste presedintele tarii. Aici este vorba doar de ura. De fapt, in astfel de cazuri se vede diferenta dintre noi, romanii, si alte neamuri de pe mare parte din planeta asta.
Nu suntem in stare sa aniversam bucuria de a fi facut ceva bun. Ne-am pierdut vointa si curajul de a privi inainte. Ne uitam mereu peste umar, ne este frica de ce-am putea vedea daca am ridica privirea din pamant. Uram dialogul, iubim pumnul in gura, uram sa acceptam opinii contrare, ne satisface doar nenorocirea celuilalt.
Si care este problema ca politicienii se urasc? Sa ramana cati am botezat io. Ei bine, problema este ca ura a cuprins pe toata lumea. Traim intr-o societate radicalizata iar „meritul” este al tuturor, inclusiv al presedintelui care nu a fost invitat azi la „Sarbatorile Senatului”.
Si pentru ca tot spuneam ca nu sunt idiot, sa va dau cateva declaratii de azi.
Hrebenciuc: „Am convingerea ca determinant este nu numărul parlamentarilor sau al Camerelor Parlamentului, ci capacitatea acestei institutii fundamentale de a reprezenta cel mai bine interesele cetatenilor”.
Pe bune?? Interesant este ca nu i-a fost absolut deloc rusine sa spuna ceva in care nici el nu crede.
Bun, acum Iliescu: „M-am opus intentiei unora din clasa politica si din societatea civila de a desfiinta Senatul (…) Democratia nu este o societate pe actiuni (…) Beneficiile ei sunt altele si tin de exercitiul drepturilor si libertatilor cetatenesti, de suveranitatea poporului”.
Nebunie. Democratia nu inseamna 1, 2 sau 10 camere cu sute-mii de parlamentari. Democratie este atunci cand nu alegi primarii din primul tur cu o prezenta la vot de 25%. Cand faptele tale nu provoaca deranj celor din jurul tau. Cand promovezi competenta in institutii si companii de stat. Cand furi, ca demnitar, doar 10% din bugete, nu 90% ca acum. Cand principalul tau angajament, ca demnitar, este fata de cei care te-au ales dar, mai ales, fata de cei care nu te-au ales. Cand realizezi cat de mult iti trebuie sa iei o decizie care sa provoace bine si cat de putin iti ia sa provoci rau.
Si sa incheiem cu Tariceanu: „Regret profund ca, in ultimii ani, a trebuit sa fim martorii unei tentative de desfiintare a Senatului. In acest scop a fost activat un amplu aparat de propaganda, care facea abstractie de interesul national”.
Pfuiii, al naibii treaba! Nu mi-am dat seama ca mi-ar fi trebuit o masina de propaganda care sa-mi deschida ochii asupra unor lucruri precum coruptia din Parlament. Singura masina de propaganda a aparţinut chiar Parlamentului care a ajuns, prin activitatea sa, cea mai jenanta (penibila) institutie a statului roman.
Da, democratia costa. Da, democratia se obtine si se patreaza prin lupta, cateodata chiar la propriu. Da, democratia inseamna diversitate. Democratia nu inseamna insa ura, minciuna, incompetenta, coruptie sau demagogie.
