Cap Limpede

Stirile zilei

PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, scrisoare pastorala emotionanta: „Este Pastele, si unii asteapta ca Domnul sa invieze din nou. Va mai invia anul acesta, oare, sau moartea care bantuie acum pe strazi Il va omori si pe El?”

Preasfintitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor raspunde la intrebarea care sta pe buzele multor romani in vremea pandemiei de coronavirus: Unde este Dumnezeul nostru? Dumnezeu a murit de tot?!…”Hristos a inviat de fiecare data cand a fost „omorat” in istorie, si inviaza la fiecare Pasti, dar se pare ca in ultima vreme omul a intrecut orice masura; omul acela in combinezon alb si mascat, care se joaca in laborator de-a… dumnezeul”, spune Episcopul Slatinei.

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei si Romanatilor,

Clerului si credinciosilor din tinuturile Oltului si Romanatilor

SCRISOARE PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI,

Anul Mantuirii 2020

Unde este Dumnezeul nostru? Dumnezeu a murit de tot?!…

Preacuviosi si preacucernici parinti,

Preacuvioase maici si iubiti credinciosi,

Iudeea, anii 30. Oamenii isi traiau tihnit viata oferita in dar de Dumnezeu, fericiti sa-si castige netulburati painea. Doar marsurile unor trupe romane, care strabateau din cand in cand drumurile prafuite ale Tarii Sfinte, tradau lacomia nepotolita a unora pentru pamanturi straine. Pe atunci oamenii voiau pamant. Cat mai mult pamant!…

Domnul Iisus Hristos intra triumfal in Ierusalim. Se auzise de mult ca are puteri miraculoase! Si-a adunat si o ceata de discipoli. Locuitorii Ierusalimului tresar inviorati din amorteala si, in fiinta lor umilita prea tare de catre romani renaste, pentru o clipa, sentimentul national. Poate ca El ii va elibera?!… Tot Si-a dovedit El, de atatea ori, dragostea fata de… semeni. Cateva ceasuri chiar au „crezut” cu totii in El, dar… ce spune Acesta?! „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta...”? (In. 18, 36), iar menirea Sa este sa faca „lucrarile Tatalui Sau…”? (In. 10, 37) Rumoare! Dezamagire si orgoliu ranit! Cine Se crede El?!… Oferta este clara: rege sau nimic! A ales moartea. Si L-au omorat. Sperau ei… de tot.

Dupa numai trei zile, insa, Hristos a inviat si multi au crezut in El. Si-au dat seama ca nu trebuia sa-L omoare si „I-au mai dat o sansa” – tot ei Lui!… Apoi au cladit o lume in care I-au facut si Lui loc. Ba, o vreme chiar au incercat sa-I urmeze si poruncile. Curand, insa, egoismul din om a facut iar crize de nationalism, de arivism, de putere, de comoditate si de orgolii de tot felul, care s-au soldat cu convulsii sociale, invazii si razboaie, marcand esuarea statului de tip crestin. Biserica, victima si ea vremurilor si ocarmuita de oameni-prizonieri acelorasi ambitii si slabiciuni, s-a pulverizat, cu timpul, in sute de bisericute, fiecare cu pretentia ca celelalte L-au omorat din nou pe Domnul; eventual… de tot!

In fata acestei degringolade generale si lipsiti pana si de cel mai elementar reper sfant, lumea se hotaraste sa scape iar de Dumnezeu. Si, in dorinta sa de emancipare, omul inventeaza Umanismul, Iluminismul, Rationalismul, dupa care ideologiile de tot felul: Materialismul, Marxismul, Fascismul, Comunismul, iar mai nou Neomarxismul, pentru ca − nu-i asa? − vidul lasat de Dumnezeu trebuia umplut cu ceva!… Asa a ajuns omul singur; copil al nimanui. Ca un tanar plecat de-acasa prea devreme si prea disperat sa-si faureasca viata de capul lui: fara „Tata” (Dumnezeu) si fara „mama” (Biserica). Ba inca, unul dintre rebelii veacului, Nietzsche, chiar Ii proclama oficial moartea lui Dumnezeu![1] Si multi s-au grabit sa-L „inmormanteze” din nou. Pentru a cata oara?! Dar, nu… de tot!

Dornic sa demonstreze ca se poate descurca si fara El, omul calca in picioare tot ce avea mai sfant – religie, natura, bun simt −, parvine economic si esueaza moral lamentabil. Mutileaza ireversibil mediul inconjurator, in dorinta de a-i forta limitele, si isi siluieste violent propria natura umana: isi omoara preventiv copiii, sub pretextul ca sunt prea multi, sau ca nu s-au nascut (inca); isi ucide prea devreme batranii, ca sa nu mai impovareze sistemul public de pensii sau sa ajunga sa se chinuiasca inutil (eutanasia); isi procura garderoba dubla, pentru cand s-o hotari daca e barbat, femeie sau de alt… gen; se „imperecheaza” oricum si la intamplare, pentru ca „dragostea” e virtute cardinala, nu-i asa?! Ce mai?… Crede ca s-a eliberat, in sfarsit, de orice „prejudecata”, dar s-a trezit in bratele ideologiei neomarxiste. Si, ca sa nu se recunoasca rob acesteia, o numeste, fudul, „progresism”!

In goana lacomiei de stapanire, marile puteri s-au intrecut in cursa inarmarii cu toate armele conventionale posibile. Care poate ucide de cat mai multe ori lumea! Numai ca, ce sa vezi? S-au inarmat… degeaba! Acum poligoanele si campurile de lupta nu mai sunt „rentabile”. Intr-o lume ultra-materialista, conflictele militare ar provoca prea multe pagube… materiale, iar materia – vorba aceea – e dumnezeul lor! De ce sa mai bombardezi lumea, cand poti sa o cuceresti si altfel? Asa s-au inventat… laboratoarele. Laboratoarele sunt incaperile acelea unde se fac experimente pentru, impotriva si, mai nou pe… oameni. Democratia este un joc si… gata cu joaca! Lumea mai trebuie si condusa! si-au zis cei care se cred indreptatiti sa zica si sa faca orice. Pai ce, oamenii chiar au crezut ca pot face orice, oricand si oricum? Sunt prea imprevizibili! Si prea multi! Sunt prea liberi! Sunt prea… OAMENI! Asa nu se mai poate…

Si astfel a fost reinventata si moartea! Dupa ce a fost omorat Dumnezeu, acum moartea ne vaneaza si pe noi. Cu sutele de mii! Au fost doua razboaie mondiale cu arme conventionale, dar acum lumea a „evoluat”! Acum razboiul este… biologic. Si economic. Nu mai este doar despre pamant, ci si despre resurse, despre finante, despre putere, despre suprematie economica…

Anul 2020. Lumea s-a oprit in loc. A murit, parca! Pe strada abia daca mai trece cate un om, singur, cu privirea in jos. Unde este „Lumea Noua”, creata in ciuda si in dispretul chipului si asemanarii lui Dumnezeu? Unde sunt oamenii? Aceia care L-au omorat pana si pe Dumnezeu o data, si inca o data, si de cate ori au vrut ei, pentru ca prea le-a stat in cale? L-au omorat o data fizic, acum 2000 de ani, si apoi L-au tot casapit continuu, pana cand s-au „eliberat” de El si au ajuns sa se creada ei dumnezei…

Este Pastele, si unii asteapta ca Domnul sa invieze din nou. Va mai invia anul acesta, oare, sau moartea care bantuie acum pe strazi Il va omori si pe El? „Unde este Dumnezeul vostru?” ne intreaba acum necredinciosii. „Pai, nu L-ati omorat?! De ce ne intrebati pe noi?!” raspundem mirati. „Este Pastele si ne gandeam ca, poate, va… invia din nou!” se prefac ei incurcati. „Ne intrebati pentru ca acum aveti nevoie de El, sau ca sa-L omorati… de tot?”

Dragii mei,

Hristos a inviat de fiecare data cand a fost „omorat” in istorie, si inviaza la fiecare Pasti, dar se pare ca in ultima vreme omul a intrecut orice masura; omul acela in combinezon alb si mascat, care se joaca in laborator de-a… dumnezeul. De fapt, Domnul nici n-a murit vreodata, doar ca acum a inceput sa dea semne ca Isi pierde rabdarea cu noi. L-am crezut mort de prea multe ori si ne-am grabit sa Ii luam locul. Ne-a tolerat ingaduitor de fiecare data, sperand sa intelegem intr-o zi ca nu putem reusi fara El. Omul, insa, luandu-si ca model Raul suprem, pare hotarat, de data aceasta, sa nu mai dea inapoi nicicum! Se arata extrem de insistent si, intre timp, a prins si drag de tronul planetei. Daca ar mai descoperi si secretul nemuririi, pe care Domnul l-a ascuns cu grija in „pomul vietii!…” (Fc. 3, 22) Acum este care pe Care omoara… de tot!

Asadar, va mai invia Hristos anul acesta? Intr-o lume golita de oameni, dar plina de sange? Cu bisericile zavorate si cu armata pe strazi? Cu oamenii inchisi in casa de frica VIR…usului? Cu pamanteni imbracati in „cosmonauti” si cu monstrii deghizati in semeni de-ai nostri? Cu noi ingrijorati de ce-au sa-I mai faca acestia Domnului, daca va mai indrazni sa invieze si de data asta?…

Scriptura spune ca Dumnezeu este, si atat − „Eu sunt Cel ce sunt” (Ies. 3, 14). Apoi, ne incredinteaza ca El, de fapt, nu a murit niciodata, pentru ca El nici nu poate sa moara − „Acelea vor pieri, dar Tu vei ramane… Tu acelasi esti, si anii Tai nu se vor imputina” (Ps. 101, 27-28). Cat ne priveste pe noi, trestiile batute de vantul celor ce iarasi I-au pus gand rau lui Dumnezeu (si… noua), ne imbarbateaza asigurandu-ne: „Niciun par din capul vostru nu va pieri. Intru rabdarea voastra, va veti dobandi sufletele voastre!” (Lc. 21, 18-19).

Hristos a inviat!

† SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei si Romanatilor


[1] Filosoful Friedrich Nietzsche (1844-1900) este autorul controversatei teze „Dumnezeu a murit!”

Ultimele stiri

In top
$(".comment-click-105044").on("click", function(){ $(".com-click-id-105044").show(); $(".disqus-thread-105044").show(); $(".com-but-105044").hide(); });$(window).load(function() { // The slider being synced must be initialized first $('.post-gallery-bot').flexslider({ animation: "slide", controlNav: false, animationLoop: true, slideshow: false, itemWidth: 80, itemMargin: 10, asNavFor: '.post-gallery-top' });$('.post-gallery-top').flexslider({ animation: "fade", controlNav: false, animationLoop: true, slideshow: false, prevText: "<", nextText: ">", sync: ".post-gallery-bot" }); });});