Acasă Stirile zilei Profetie cutremuratoare pentru Romania: “Mai sunt 12 luni de libertate si va...

Profetie cutremuratoare pentru Romania: “Mai sunt 12 luni de libertate si va veni urgia”!

Urmareste-ne pe Facebook pentru cele mai importante stiri

Duhovnicul Justin Parvu a facut o profetie cutremuratoare pentru Romania: “Mai sunt 12 luni de libertate si va veni urgia”. Marturia a fost facuta de duhovnic, pe patul de moarte, chiar cu 5 zile inainte de a parasi aceasta lume.

Iata ce povesteste maicuta care l-a vizitat in acele ultime clipe:

„Simteam cu totii ca se pregateste, demult nu mai voia sa manance nimic, chiar daca ar fi putut, era hranit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile inainte de a-si da duhul, a fost ceva mai bine, parca isi revenea si prinsese ceva putere. In aceasta ultima perioada toti ucenicii mai apropiati au luat un ultim cuvant de invatatura de la parintele, un ultim sfat. Eu nu reusisem, parca nu indrazneam sa il intreb nimic. Atatea cuvinte mi-a spus in ultimii ani, incat nu stiu daca am vreo intrebare fara raspuns si nu voiam sa il mai necajesc pe parinte. Mergeam langa patul sfintiei sale, ii sarutam mana si ma asezam in genunchi sa ma rog in tacere langa sfintia sa.
In acea zi am simtit ca parintele vrea sa imi spuna totusi un ultim cuvant. Se pare ca acesta a fost ultimul cuvant rostit de parintele pe patul de suferinta, in prezenta a 5 dintre ucenicii sai, care pot depune marturie pentru acest cuvant. Am intrat sa ii sarut mana si voiam sa ma retrag. Parintele a deschis ochii si m-a intrebat usor, cat avea putere sa vorbeasca:

„Ce faci, maica?” „Ne rugam pentru sfintia voastra sa va insanatositi, parinte”, i-am raspuns. „Ce se mai intampla in tara?” M-a intrebat parintele, asa cum obisnuia sa intrebe cand era bine. Toti cei din jur s-au mirat ca vorbeste si au venit cu totii sa asculte.
Eu, impreuna cu Parintele Justin cel tanar, am inceput sa ii relatam cate ceva din cele mai importante probleme, constitutia, homosexualii si razboiul dat familiei crestine, retragerea cetateniei de onoare lui Valeriu Gafencu si altele, lucruri pe care parintele le asculta cu foarte multa atentie. Si mai zicea, oftand din cand in cand: Mai, mai… Am reusit sa il bucuram cu o veste pe care o aflasem recent – Mitropolitul Vladimir din Basarabia isi daduse binecuvantarea pentru construirea unui paraclis inchinat martirilor din temnitele comuniste din pamantul Basarabiei, ceea ce insemna recunoasterea sfinteniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu.

Parintele a zambit si a zis: Mare biruinta!
Apoi l-am intrebat o problema care ma framanta demult, o intrebare pe care pana acum m-am ferit sa i-o pun in mod transant de teama posibilelor reactii dure – pana unde putem merge cu lupta impotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Si l-am intrebat mult mai concret. Relatez intocmai.

„Parinte, stiti problema cardurilor de sanatate, ele nu au intrat inca in vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totusi obligatorii. Va intreb: ce sa faca o mama care are un copil bolnav in stare critica si este necesara o interventie chirurgicala, pentru ca altfel ar muri? Ca sa il opereze va trebui internat, ca sa il interneze, are nevoie de cardul de sanatate cu cip. Ce sa faca mama? Sa isi interneze copilul sau sa il lase sa moara? Parintele foarte grav a raspuns, ridicand din maini in semn a protest: „Nu, sa nu il lase sa moara. Eu nu imi pot asuma aceasta decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepadare… Dar fiecare sa faca dupa constiinta si puterea lui. Cat puteti luptati impotriva lor cu toata forta si unitatea, dar fara atitudini extreme, inca nu e cazul. E vorba insa ca mai sunt 12 luni…
Aici Parintele s-a oprit. Noi am intrebat:

„12 luni si scapam de cipuri”? „Nu”, a raspuns Parintele, 12 luni de libertate si vine urgia”.
Cineva a intrebat sa explice mai clar, dar parintele nu a mai raspuns. Atunci eu am zis:

„In acest caz parinte, trebuie sa va insanatositi ca nu are cine sa ne ajute”.
Parintele a raspuns iar cu umor si zambetul cel mai frumos din lume:

„Mai, sa stiti ca nici eu nu stiu ce sa fac. Nu m-am hotarat daca sa traiesc sau sa ma duc. Nici eu nu mai stiu ce vreau”. A luat o gura de mancare si ne-am retras unul cate unul, luand binecuvantare. Am luat si eu binecuvantare si parintele, in marea lui dragoste, nu m-a lasat fara cuvant si mi-a dat, strangandu-ma de mana, ultima binecuvantare: Maica, sa nu lasi revista! Tine tare, inainte!”, scrie site-ul atitudini.com.

 

Citeste pe LumeaBizara.ro!