Verișorul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii s-a aflat, pentru câteva ceasuri, la Sibiel.
S-a plimbat cu căruța, a vizitat o potcovărie, Muzeul de icoane pe sticlă, Biserica cea veche și a băut un pahar de răchie. În rest, a fost foarte reținut și zgârcit în vorbe. Măcar vremea ploioasă și rece l-a făcut să se simtă ca acasă.
Ducele și staff-ul său regal trebuiau să ajungă în Sibiel în jurul prânzului, dar din cauza întâlnirilor din Sibiu au amânat totul mai bine de o oră și jumătate. În centrul satului toată lumea era îmbrăcată în costum popular și-l aștepta. Sună un telefon! ”Da, daaa măăă… În aștept pe Ducele de Kent! Nu, nu cu Kent…Ha… haaa… Haaaa..!”, spune un localnic în straie populare și clop pe cap. În rest, forfotă multă: cineva pregătea calul împodobindu-l cu flori, altcineva căruța, o femeie așternea pâine cu sarea. Zeci de reporteri și camerameni, inclusiv din Germania sosiți, au intervievat tot satul în așteptarea britanicilor. O să vedeți la televizor o mulțime de femei în vârstă întrebând-se cine este acest Duce, că n-au auzit de el?
Pe la 14:00 fără câteva minute ajunge Alteța Sa. O căruța l-a așteptat la intrarea în sat și cu un scăunel cineva l-a ajutat pe Duce să urce. Are 77 de ani totuși. În mijlocul localității peste o sută de oamenii luptau cu ploaia bucuroși în fața unui asemenea oaspete. Veselie mare. Căruța oprește în aplauze în fața bisericii și cineva strigă ”Ajutați Alteța Sa să coboare!”. Apoi o ploaie de mulțumiri pentru primirea călduroasă. Prințul Edward a băut țuică, a gustat din pâine și a ascultat cuminte vorbele gazdelor care nu mai conteneau. ”Vă urăm un sejur plăcut și ne bucurăm să spunem că aveam onoarea de a vă avea în mijlocul nostru”, l-a primit Teodor Banciu, primarul din Săliște.
Mai departe, Prințul a scultat cuminte explicațiile gazdelor și a dat din cap de fiecare dată. A spus o mie de ”Daa!?”, sincer mirat de ceea ce auzea despre pictură sau meșteșugurile tradiționale românești. Cel mai mult l-a impresionat ”Biblia de la 1688 de Șerban Cantacuzino”, spunând că îi este cunoscută famila Cantacuzino și descendenții ei. Nu a refuzat nicio invitație și a stat tot timpul cuminte și a ascultat. Chiar și când a fost încolțit de presă pentr declarații a spus doar atât: ”Este o mare plăcere să mă aflu aici!”. Și i-a lăsat pe ceilalți membri ai staff-ului să că continuie. ”Am văzut un sat incredibil!”. ”Acest muzeu de icoane pe sticlă este unic în Europa! Sperăm să ne putem întoarce aici cândva”, au spus ceilalți membrii ai staff-ului Ducelui de Kent.
În stil pur românesc, totul s-a încheiat cu o masă tradițională la una dintre cele mai mari pensiuni din Sibiel.