Bursa din Sibiu la un pas de fuziunea cu Bursa din Londra!
Pentru a intelege mai bine contextul in care s-a desfasurat prima mea discutie cu Hrebenciuc, ar trebui sa va povestesc mai intii, cu ce ma ocupam efectiv la acea vreme. Eu eram presedintele bursei din Sibiu(sibex), iar fosta mea firma de brokeraj, WBS romania, era cel mai important jucator, fiind market-maker pe toate produsele listate la Sibex. A fi market maker inseamna a fi mereu in piata si cu cererea si cu oferta, la fiecare produs listat, adica, WBS era mereu cea mai buna oferta la cumparare si simultan si la vinzare.
Nimeni nu putea sa intre intre cele doua cotatii, era obligat sau sa cumpere de la WBS, sau sa vinda lui WBS. Facusem o statistica pe termen foarte lung si ajunsesem la concluzia ca intr-o zi de bursa, daca consideram toti participantii la tranzactii si analizam cine a cistigat si cine a pierdut efectiv in acea zi, in 99% din cazuri, pierzatorii pierdeau mai mult decit reuseau sa cistige cistigatorii. Deci, oricine ar fi facut ce facea WBS , la sfirsitul zilei ar fi avut un cistig, uneori mic, alteori mare, dar aproape sigur un cistig. Problema aparea la sfirsitul zilei,cind evident cantitatile cumparate nu erau egale cu cantitatile vindute.
Atunci WBS holding le echilibra perfect, inchizind surplusul la CME la Chicago. La sfirsitul fiecarui trimestru se ajugea la scadenta, in acelasi timp si la acelasi pret, si se putea colecta cistigul din acest arbitraj un pic atipic. Pe perioada unui trimestru, din cauza miscarilor pietei era evident ca ori la Sibiu ori la Chicago se pierdea exact suma care se cistiga in cealalta parte, pozitiile fiind perfect invers.
Pentru a echilibra cashul necesar se faceau transferuri de bani dintr-o parte in cealalta. Daca analizez retroactiv transferurile de bani de-a lungul a 4 ani de arbitraj, imi dau seama ca cele mai multe au fost de la sibex la Chicago, si deci, ar fi fost mai bine sa nu inchid pozitiile, pentru ca, la Sibiu, romanii, pina la urma, se curatau singuri, iremediabil.
Cum se juca cu leverage, romanii deschideau pozitii prea mari si deseori, desi ar fi cistigat pina la urma, erau obligati sa inchida din lipsa de cash.Toate aceste inchideri fortate erau in pierdere si mareau si volumul tranzactiilor. Dar, helas, nu as fi putut sa iau atita risc asupra mea. Pentru a distruge acest sistem, exista o singura solutie: sa fiu impiedicat sa transfer bani de la Sibiu in afara tarii. Cind mi-au blocat conturile pentru 10 zile, eram la citeva saptamini de o fuziune cu bursa din Londra. Daca ajungeam sa am toate conturile in acelasi loc, problema de margin call nu s-ar mai fi pus, si riscul de a pierde ar fi devenit zero. As fi devenit prea periculos. Au actionat la timp si cu multa stiinta. Nu trebuie niciodata sa-ti subestimezi dusmanul.
