Intre religie si societate exista o criza fara precedent. O religie sau alta vrea sa puna mana pe tot Pamantul, pe toate bogatiile si pe toate sufletele. Aceste deziderate care nu au de-a face cu Dumnezeu nu au de-a face numai cu zilele noastre caci astfel de pilde le regasim inca din Vechiul Testament. Mai jos gasiti o pilda care este atat de scurta incat iti va lua maxim un minut sa o citesti dar va avea un impact atat de mare in viata ta incat nu o vei uita niciodata!
O ceata de invatati s-au strans odata la o discutie despre Dumnezeu… Unii spuneau una, altii alta si nu se puteau intelege asupra intrebarii de este Dumnezeu si cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu exista Dumnezeu; copilul cand se naste nu are credinta, numai parintii i-o apasa cu de-a sila in ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
– Sa aducem aici un copil, sa vedem cum i s-a tiparit credinta in cearta inimii.
Adusesera o fetita si o intrebara ce stie ea despre Dumnezeu si cum isi inchipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetita, desfacandu-si hainuta, grai astfel:
– Eu cred ca Dumnezeu este atat de mare incat nu-l poate cuprinde cerul si pamantul, dar pe de alta parte este atat de mic incat incape aici, in inimioara mea…
Invatatii ramasera rusinati de acest minunat raspuns si pricepura si ei ca Dumnezeu nu se poate afla prin socoteli omenesti, ci numai prin credinta.
