S-a propovaduit in Romania zilelor noastre ideea ca toti tinerii bogati s-au imbogatit prin furt. Daca ne uitam bine toti canta cuvantul Domnului, au mers cot la cot cu sfintii in campanie. Toti il iau pe Dumnezeu la DNA, iar aceasta imagine bulverseaza foarte tare societatea. Cert este ca in momentul de fata toata lumea vrea sange. Noutatea este ca vorbim de oameni tineri foarte bogati, cum ar fi Elena Udrea sau Sebastian Ghita, dar lista poate continua si cu personaje secundare, fiul lui Cocos, fiul lui Hrebenciuc, fiul lui Cosma etc. De aceea ne-am aruncat o privire asupra invataturilor bisericesti despre acest „pacat” al bogatiei si ce trebuie sa inteleaga tinerii bogati despre rolul lor dar si saracii care tanjesc la bogatii…
Un tanar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa
fac sa mostenesc viata cea vesnica ? Auzise de „Proorocul”1, Se apropie
de Mantuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun:
– „Invatatorule bune, ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ?””
Mantuitorul ii intrerupe intrebarea: „Ce ma numesti «bun» – singur
Dumnezeu e bun'”. – Ca si cand ar fi vrut sa-l corecteze de mai inainte in
parerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa.
(Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiti. Asa o fi; dar sa nu creada
ca cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea si bunatatea cata o avem
noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevarata, cum sunt acestea
numai la Dumnezeu). Iata cum il ridica dintr-o data la o intelegere mai
adevarata despre bunatate. Mantuitorul stia sigur ca tanarul nu-L
cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel.
– „Stii poruncile Legii ?” (Si i le spune Mantuitorul pe scurt: sa nu
curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce l-ar
primejdui mai mult – tanar fiind. ) Deci daca vrei sa intri in viata, tine
poruncile. Tanarul „voind sa se indrepteze*” – unii din parinti spun:
vrand sa se laude inaintea Mantuitorului, marturiseste ca toate acestea
le-a pazit din tineretele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile
legii. Totusi tanarul acesta, desi implinise poruncile, staruia in el
nemultumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunatate.
– „Vrei sa fii desavarsit ? Mergi vinde-ti averile tale si le imparte
saracilor si vei avea comoara in cer, si vino urmeaza-Mi Mie !”
La nimeni pana aci n-a cerut Iisus sa-si vanda averile ! Tanarul
voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor.
„Vrei sa fii desavarsit ?'” – implineste sfaturile !
Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugaria !
Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca implinesc mai mult decat
poruncile; se fagaduiesc sa implineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii
curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori facandu-se lui Dumnezeu
si povatuitorilor lor.
Aci tanarul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il
cheama si la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului si a
plecat intristat.
Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogatie
si n-a cugetat destul de adanc. Si a zis ucenicilor cuvantul acesta: „Cat
de anevoie vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu”, – gandindu-se
la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii: „Doamne, dar
cine poate sa se mantuiasca ?” Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot
mantui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cand cei
saraci n-au de unde aduce jertfe.
„Ceea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu !”
Jertfele oamenilor nu pot sa-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a
Mantuitorului ne este data spre mantuire.
intelesul bogatiei:
Nu saracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste; precum
nici bogatia nu te mantuieste, nici saracia nu te osandeste, ci cum ai
sufletul tau si fata de bogatie si fata de saracie. Esti sarac si zorit cu
gandul dupa avere, iata ca nu te mantuieste saracia ta. Esti bogat, dar
desfacut cu inima de bogatia ta, iata ca nu te primejduieste bogatia ta.
Cum stai cu sufletul si fata de una si fata de alta, de la asta atarna
mantuirea sau osanda ta.
Iata imparati care s-au mantuit: sfantul imparat Constantin si
maica sa, Elena; imparateasa Irina; sfantul Ioan Guradeaur era de neam
inalt si avand bogatie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima
dezlipita de ea si traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat
din averea sa primul spital.
Maica Domnului nu era o cersetoare. Sfantul Marcu avea case in
Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajati.
Mai departe stim din predanie despre tanarul acela, ca dupa
Rastignirea Mantuitorului si dupa inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa.
dupa inaltare si dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate
acestea si abia atunci si-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu
L-a inteles. Iar cand a vazut uciderea lui Stefan si linistea lui cereasca.
precum si propoveduirea pe fata si fara nici o frica a Apostolilor, a venit
acasa si s-a marturisit crestin, lepadandu-se de toate, asa cum il sfatuise
Iisus.
sursa: parintele Arsenie Boca – „Cuvintele vii”
